Valerian Stan despre Rețeaua Soros:  Când va lămuri Monica Macovei relația ei cu Securitatea?

Valerian Stan despre Rețeaua Soros:  Când va lămuri Monica Macovei relația ei cu Securitatea?

Publicăm finalul unui material exploziv semnat de cunoscutul justițiar Valerian Stan, fost președinte al Alianței Civice. Primele două părți apărute în EVZ sunt intitulate „Valerian Stan acuză: CEDO, penetrată de rețelele lui Soros și Securitatea lui Ceaușescu. Judecătorii își întemeiază deciziile pe falsuri” și „Valerian Stan expune tentaculele lui Soros de la CEDO. Prima listă a GDS concepută de Gabriel Andreescu a prefigurat Rețeaua Soros din România”.

(Ne)Colaborarea cu Securitatea și alte câteva chestiuni

Propun oricui și un exercițiu de reflecție privind imparțialitatea CEDO, prin compararea modului de soluționare a cauzei mele cu reputația lui Andreescu, cu cel în care Curtea i-a „apărat” acestuia libertatea de exprimare (în ce condiții, am văzut) împotriva lui Pleșu. CEDO a decis că mie bine mi s-a făcut că am fost condamnat, în condițiile în care principala problemă în dosar (de maxim interes public!) a fost implicarea lui Andreescu, în perioada în care a fost membru al organului de stat legislativ, CPUN, în “privatizarea” celei mai mari Edituri românești – situație de fapt pe care nu doar că am probat-o indubitabil, dar care a fost recunoscută, tot indubitabil, de însăși “partea vătămată” (halal!). Dincolo, Andreescu răspândește fără absolut nicio dovadă (recunoscând asta cu subiect și predicat!) suspiciunea că Pleșu a fost securist, iar CEDO îi dă dreptate. Dar apropo de impostură, Andreescu avea probleme cu presupusul securism al lui Pleșu, însă n-a avut nicio problemă să se recăsătorească cu o agentă dovedită a Securității lui Ceaușescu infiltrată sub comunism la Ambasada Olandei (și să mai și ascundă asta timp de peste un deceniu, până când a aflat presa).

Și că veni vorba, în România e de mult banal răul pe care Securitatea l-a făcut țării și oamenilor, și după 1989, inclusiv prin gravele ingerințe în Justiție, în special împotriva celor ce s-au aflat pe lista ei neagră. În ultimii circa 15 ani am mai avut trei procese la CEDO, ce mi-au fost tratate cam în același mod. Spun „cam”, pentru că ceva ca data aceasta mi se pare greu spre imposibil de egalat – și știu ce spun, dat fiind că de aproape 27 de ani, prin natura preocupărilor, activitatea CEDO a constituit pentru mine o temă de top.

Ne puteți urmări și pe Google News

În două din cele trei procese, cu mize mari, am avut indicii mai mult decât rezonabile ale intervenției Securității și la acest nivel (voi vorbi cât voi putea mai curând și despre aceasta). Dar, întreb, sunt de mirare atari suspiciuni când, de exemplu, sub Ceaușescu, în patru ani diferiți, Corneliu Bîrsan a avut stagii de studiu în străinătate? Se putea așa ceva fără legături cu Securitatea? Sau judecătorul ce l-a precedat la CEDO, Marin Voicu, cel care, după un scurt mandat la Strasbourg, ajuns judecător, în țară, la instanța supremă, și-a dat instant demisia în momentul în care legea a început să oblige la declarații scrise privind relațiile cu Poliția politică comunistă. Să nu ne fie oare clar și în acest caz pe cine trimisese Securitatea la CEDO? Sau, succesele în cascadă ale Monicăi Macovei la CEDO (unde și ea a avut și are o foarte mare influență) – în zeci de cauze, unele cu mari mize financiare – să se explice numai prin faptul că a fost și este și ea o apropiată a lui George Soros, sau există și detalii inavuabile privind relațiile cu Securitatea, pe care știu că ea nu le-a lămurit public nici azi (despre soțul său, de exemplu, despre sine)? Detalii ce au condus inclusiv la încetarea activității mele la Comitetul Helsinki (ea fiind președintă iar eu lucrând la unul din programele Comitetului, ca și în anii co-președinției Andreescu-Renate); a trebuit să plec la scurt timp după ce spusesem vicepreședintei Manuela Ștefănescu (despre care tocmai aflasem că înainte de 89 “lucrase” și ea la Ambasada SUA) că s-ar cuveni să clarificăm totuși între noi, membrii organizației, chestiunea (ne)colaborării fiecăruia cu Securitatea.

Prin urmare, în întreg contextul descris aici, pot eu să nu ridic o puternică suspiciune cu privire la soluționarea dosarului meu? Valerian Stan”