Injectarea unui inhibitor în ficatul patrupedelor le poate reda vigoarea din primii ani de viaţă.
Câinii bătrâni ar putea alerga din nou precum căţelandrii, graţie unui revoluţionar tratament genetic dezvoltat de un cercetător al Universităţii Pennsylvania, scrie „The Sunday Telegraph“. Terapia, creată de profesorul Lee Sweeney, constă în injectarea în ficatul câinelui a unui inhibitor care suprimă activitatea genei responsabile cu producerea de miostatină. Aceasta este o proteină care la rându-i inhibă dezvoltarea musculară. Sweeney a creat, cu un deceniu în urmă, o rasă de „super şoareci“, animale de laborator cu o musculatură şi o vigoare neobişnuite, chiar şi la vârste înaintate. Actualul tratament este derivat din acea primă încercare, iar testele preliminare au avut rezultate atât de încurajatoare, încât Sweeney se pregăteşte deja să-l comercializeze. „Ne aflăm în stadiul final al obţinerii de aprobări, pentru a putea oferi această metodă prin spitale veterinare, ca tratament pentru ameliorarea tonusului muscular al câinilor“, a declarat cercetătorul american. „Sperăm ca de anul viitor să putem deschide era îmbunătăţirii genetice a canidelor“, a mai spus Sweeney. Metoda sa a trecut deja de proba testelor de laborator, iar autorităţile de profil analizează în prezent dacă tratamentul prezintă vreun risc pentru persoanele care intră în contact cu fecalele animalului. Terapia genetică, riscantă în cazul oamenilor Oamenii de ştiinţă speră ca acest tratament să poată fi aplicat şi oamenilor, în primul rând pentru combaterea unor maladii genetice grave, precum distrofia musculară.
Experienţele de terapie genetică făcute pe oameni au relevat existenţa unor pericole importante, precum riscul de introducere în celule a unor gene noi sau perturbarea involuntară a activităţii altor gene decât cele vizate. Ultimul caz poate duce la apariţia mai multor tipuri de cancer în subiecţ i altfel sănătoşi. De asemenea, în anumite situaţii, sistemul imunitar al subiecţilor trebuie suprimat, măsură care maximizează riscul de a contracta infecţii sau diverse alte boli. În pofida numeroaselor riscuri pe care nu caută să le ascundă, profesorul Lee Sweeney spune că este contactat cu regularitate de atleţi disperaţi să folosească tratamentul genetic pentru a-şi îmbunătăţi performanţele. „Dopajul genetic“ este una dintre cele mai mari temeri ale autorităţilor sportive, în principal pentru că metoda este aproape imposibil de detectat.