Ziariștii de la o mare publicație europeană sunt în grevă de două zile și protestează contra măsurilor de restructurare. Este vorba despre publicația care a dus un război teribil cu omul care a scris istorie în țara sa. „Tăiați-ne mâinile cu care am scris”, a fost metafora cu care cotidianul respectiv și-a recunsocut greșeala, în urmă cu 18 ani.
Ziariștii de la „L Equipe”, unul dintre cele mai importante publicații de sport din Europa, se află în grevă de două zile. Decizia de a înceta munca a venit după ce conducerea a decis să restructureze 60 de posturi din totalul de 150, atât cât are organigrama L'Equipe 21, postul de televiziune al grupului. „L Equipe nu este disponibil astăzi. Dragi cititori, din cauza unei greve a personalului, ziarul dumneavoastră nu este disponibil. Ne pare rău și vă rugăm să ne scuzați”, au scris ziariștii pe siteul publicații.
„L Equipe” este una dintre cele mai respectabile publicații din Hexagon și a fost înființată în 1947. În present, cotidianul cu profil de sport apare într-un tiraj zilnic de aproximativ 250.000 de exemplare. Una dintre poveștile remarcabile trăite de ziariștii de la L Equipe s-a petrecut în perioada 1996-1998 și a avut legătură cu Aime Jacquet. Fostul antrenor a fost numit selecționer al naționalei de fotbal a Franței, în toamna anului 1993, și a avut ca obiectiv câștigarea Mondialului din 1998, organizat pe teren propriu. Tehnicianul a lucrat câțiva ani într-o presiune mediatică rar întâlnită în domeniu. Jacquet a luat o decizie istorică înaintea Campionatului European din Anglia – 1996 și a renunțat la cei mai importanți jucători din națională: Eric Cantona și David Ginola. Scopul a fost acela de a construi o echipă tânără, cu Zinedine Zidane, Yourry Djorkaeff sau Cristophe Duggary. Presa franceză a considerat că doar un nebun îi poate abandon ape Cantona sau Ginola, fotbaliști care străluceau în Premier League la jumătatea anilor ’90. Tonul criticilor vehemente a fost dat de jurnaliștii de la L Euquipe, care l-au tocat mărunt pe Jaquet. Apogeul a fost atins în mai 1998, atunci când selecționerul a anunțat lotul cu care Franța ataca Mondialul. La acea vreme, jucători ca David Trezeguet sau Thierry Henry nu spuneau mare lucru în fotba, dar selecționerul a avut fler și a mizat pe ei. În acest timp, Jacquet a refuzat să mai dea vreo declarație cotidianului de sport din Hexagon. Criticile au curs, iar după meciul din „optimi”, câștigat de Franța în fața Paraguayului (scor 1-0), datorită unui gol de aur marcat de Laurent Blanc, Aime Jacquet afirma: „În timpul jocului mă gândeam la vreo trei-patru locuri departe de Franța, în care să mă refugiez.” „Cocoșii” au ajuns în finala turneului, iar în ziua meciului, ziariștii de la L Equipe au refuzat să publice numele antrenorului! Dar, după ce Franța a învins Brazilia (scor 3-0) și a devenit pentru prima și singura dată campioană mondială, jurnaliștii de la publicația de sport au avut puterea să-și recunoască greșelile. În Hexagon era un entuziasm general, iar L Euquipe a titrat fără resentimente, metaforic: PENTRU ETERNITATE. „Să ni se taie mâinile cu care am scris. Jacuqet, meriți respectul nostru!”