Sute de mii de oameni din Franța, Germania sau Belgia se înghesuiau să privească ”animăluțele” bizare cu două picioare capturate de pe continentul african sau din diverse insule.

Grădinile zoologice în care se aflau și exemplare umane s-au bucurat de mare succes în Europa, în secolul al XIX-lea și, ulterior, în Statele Unite. Pe la începutul anilor 1900, în Bronx Zoo, de exemplu, exista o congoleză pe nume Ota Benga, pe care îngrijitorii o obligau să care cimpanzei în brațe sau se lupte cu urangutanii, spre mulțumirea publicului.

De asemenea, există fotografii de epocă cu oameni expuşi în cuşti, forţaţi să trăiască printre maimuţe sau să tragă cu arcul după alte animale, surprinse la începutul secolului XX în oraşe precum New York sau St. Louis.

Potrivit siteului powerfulprimates.com, una din cele mai importante atracții ale Târgului Internațional de la Paris, din 1889, unde au venit peste 18 milioane de persoane, a fost grădina zoologica cu oameni. Patru sute de aborigeni și africani au fost puși să se alinieze, pe jumătate dezbrăcați, în fața vizitatorilor, fiind apoi aruncați în cuști.

Una dintre primele grădini zoologice umane a fost cea organizată în Londra, în 1851, atunci când familii întregi de indigeni africani au fost aduse în Europa pentru a realiza o copie a satelor primitive din Senegal, Niger sau Guineea. Unii erau forţaţi să execute dansuri tradiţionale, imediat ce erau coborâţi din tren sau din avion, totul pentru divertismentul spectatorilor. În unele zone, grupurile de indigeni erau forţate chiar să simuleze luptele dintre ei şi colonizatori sau să se lupte cu animalele sălbatice pentru hrană. Ideea e fost preluată ulterior şi de alte ţări din Europa, precum Franța, Belgia sau Germania.

Aceste locuri infame au fost rareori condamnate de oamenii de ştiinţă, care erau adesea chiar mulţumiţi că pot dezvolta o serie de studii pe familiile de indigeni, argumentând şi promovând într-o măsură din ce în ce mai mare teoriile rasiale, care au condus ulterior și la ascensiunea nazismului. „A fost o afacere, pur şi simplu capitalism. Indigenii erau dominaţi de privirile vizitatorilor, care îi forţau să aibă un rol ce nu era al lor. Acest rol crea un simbol al raselor. Expoziţiile umane sunt un semn clar al amneziei noastre colective”, a mai spus istoricul francez Pascal Blanchard.

Fenomenul grădinilor zoologice umane și-a pierdut din popularitate începând cu anii 1930, însă nu din cauza unei schimbări morale a occidentalilor, ci pur şi simplu datorită apariţiei cinematografului. Ultimele astfel de expoziții sunt consemnate în Belgia, în anul 1958, rămânând mărturii ale cruzimii de care sunt capabile ființele umane.

Te-ar putea interesa și: