Topul integrităţii universităţilor 2010 arată că salariile de zeci de mii de euro ale unor profesori, plagiatul şi concursurile măsluite nu sunt nici pe departe pe cale de dispariţie.
În plină criză economică, locul ideal de muncă pare să fie în universităţi. Aici, salariile pot ajunge şi la 10.000 de euro pe lună. Mai mult, aparent nu este greu deloc să ocupi un astfel de post ce sfidează problemele invocate în sistemul educaţional, mai ales dacă "ştii pe cine trebuie".
Nu contează nici măcar dacă ai publicat vreun articol într-o revistă ştiinţifică cotată ISI, datele arată că poţi obţine cu uşurinţă un loc în şcolile doctorale. Nu mai lipseşte din acest "ciclu" decât să le acorzi altora, la rândul tău, astfel de titluri. Acest scenariu suprarealist este cât se poate de actual în 2010, iar astfel de practici au fost dezvăluite de Topul integrităţii universităţilor publice din România, realizat de Societatea Academică Română (SAR).
"Cu toate că majoritatea universităţilor au făcut un progres faţă de anul trecut, nu avem încă o universitate de cinci stele, adică perfectă la capitolul integritate. Avem totuşi universităţi care au progresat de la două la trei stele, dar şi universităţi care au scăzut, tocmai pentru că informaţii de interes public care existau anul trecut pe site-uri, au dispărut în acest an", a explicat Alina Mungiu-Pippidi, coordonatorul proiectului.
Pe primele trei locuri în topul universităţilor din acest an s-au clasat, ca şi în trecut, în ordine, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, cea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu", din Cluj-Napoca, şi "Alexandru Ioan Cuza", din Iaşi. Ultima universitate în ceea ce priveşte integritatea este cea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bu cu reşti, al cărei rector este cunoscut pentru implicaţiile în dosarul în care Puiu Popoviciu era acuzat că ar fi prejudiciat statul român cu 336 de milioane de euro. Instituţia a fost plasată la categoria "sub orice critică" din cauza lipsei totale de transparenţă.
Salarii de mii de euro
Ca şi la topul din 2009, criteriile de evaluare au fost transparenţă şi corectitudine administrativă, corectitudine academică, calitatea guvernanţei şi managementul financiar. Anul acesta însă nu s-a mai reluat procesul de anul trecut, luându-se în considerare felul în care instituţiile de învăţământ superior au rezolvat între timp recomandările primite atunci. "Am urmărit aspectele ce se puteau îndrepta. Am făcut cereri pe 544 (Legea liberului acces la educaţie) pentru a primi documentele nepublicate pe site, achiziţii mai mari de 10.000 de euro, posturi scoase la concurs, de claraţii de avere", a arătat Alina Mungiu-Pippidi.
Clasamentul din acest an scoate la iveală din nou "bubele" sistemului universitar. Un exemplu: doar 64% din universităţi au publicat pe internet declara ţiile de avere şi interese actualizate în 2010.
"Când am primit actele unora dintre universităţi, ne-am dorit mai bine să nu le mai fi cerut deloc! Ceea ce am văzut acolo ne-a îngrozit! Erau salarii de profesori universitari cu cumul de norme şi cu funcţii administrative care ajungeau şi până la 10.000 de euro pe lună. Aceasta este o problemă legislativă, că nu se interzice cumulul", a adăugat coordonatoarea.
Nici la capitolul plagiat nu s-au făcut progrese: "Problema mare constă însă în capacitatea de sancţionare a celor ce încalcă aceste reguli, care de cele mai multe ori rămân doar pe hârtie. Nu am auzit până acum să se fi anulat vreo lucrare dintre cele care au fost acuzate public că ar fi plagiate. Pedeapsa pentru plagiat înseamnă mai puţin decât o amendă de cir culaţie!".
Cu toate că SAR clasifică în acest top integritatea universităţilor, s-a încercat şi o analiză a ceea ce înseamnă cercetare.
Alina Mungiu-Pippidi descrie rezultatul: "Am observat că multe dintre universităţile care au ieşit pe locuri bune în top stau bine şi la lucrările ştiinţifice. Locul cel mai avansat în uni ver sităţile româneşti în ceea ce pri veşte calitatea ar trebui să fie şcolile doctorale pentru că la rândul lor numesc doctori. Dar am observat că în universităţile româneşti poţi conduce doctorat chiar dacă nu ai nicio lucrare ISI sau citări. Doar în 12% dintre şcolile doctorale româneşti doctorii au publicate mai mult de două lucrări ştiinţifice, în 64% au fie una, fie două lucrări, iar în 24% dintre acestea, doctorii nu au nicio lucrare publicată sau vreo citare în vreo revistă de specialitate". CLASAMENT Primele universităţi din top
Ierarhia stabilită de topul integrităţii realizat anul trecut nu a fost schimbată cu mult, adică instituţiile de învăţământ superior nu şi-au rezolvat nici după un an problemele.
Cu toate acestea, au existat şi reveniri spectaculoase, cum este cea a Universităţii "Aurel Vlaicu", din Arad, care, de la nicio stea, are acum trei.
- Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş
- Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca
- Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
- Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba-Iulia
- Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti.
AVOCATUL EDUCAŢIEI
Nedreptăţile din învăţământ ajung în faţa judecătorilor
Concursuri pe posturile din universităţi măsluite, îngreunarea procesului de recunoaştere a diplomelor obţinute peste hotare, nedreptăţi în unele universităţi particulare, toate au ajuns anul trecut sub formă de petiţii pe masa "Avocatului educaţiei".
Acest organism este iniţiat tot de SAR şi are drept scop medierea conflictelor din mediul universitar. La un an de la înfiinţarea "Avocatului educaţiei", cele mai multe dintre cazuri şi-au găsit rezolvare.
Decan, doar cu binecuvântare
"Mai sunt anumite probleme care au ajuns în instanţă şi va mai dura ceva timp până la rezolvarea lor", arată Florian Mihalcea, coordonatorul proiectului.
"La Facultatea de Teologie din Timişoara a existat un caz care a trecut prin instanţă. Cadrele didactice din învăţământul teologic pot să fie angajate doar după ce primesc binecuvântarea ierarhului. Când a intervenit un conflict între profesorul respectiv şi episcop, cadrului didactic i s-a retras binecuvântarea şi a rămas fără catedră. Dacă am reuşit să stabilim o relaţie bună cu conducerea uni versităţii, cu Episcopia a fost mai greu. Profesorul a mers însă în justiţie şi a avut câştig de cauză", dă un exemplu "avocatul educaţiei".
Nedreptăţi la angajare
Cu toate acestea, nu toţi reclamanţii care apelează la SAR au dreptatea de partea lor. "A mai venit un cadru didactic la noi care era nemulţumit de felul în care se organizase un concurs pe post şi l-am sfătuit să facă o petiţie la noi. Am constatat că nu putea scrie o frază coerentă şi fără greşeli gramaticale", arată Mihalcea.
Prea puţini dintre studenţi au apelat la "Avocatul educaţiei", majoritatea fiind persoane din sistem ne mul ţu mite de cum se face avansarea ierarhică. De cele mai multe ori, reprezentanţii universităţilor au fost dispuşi să medieze conflictul.
"Se ajunge în instanţă doar când reclamantul e prea supărat şi doreşte să meargă acolo", arată Mihalcea.