Procurorii germani s-au mulțumit să declare că investighează trei persoane sub acuzația de spionaj. Ceva mai generoasă cu informațiile, presa germană a dezvăuit că suspectații sunt bănuiți că au făcut spionaj pentru China și  că unul dintre ei este un fost diplomat superior al UE.

Din câte se pare, nu lipsa probelor face ca ancheta să bată pasul pe loc, ci implicațiile acestui scandal la nivel european.

Dacă suspectul principal este, într-adevăr, Gerhard Sabathil (așa cum au admis între timp oficialii europeni în declarațiile făcute pentru EUobserver și The Washington Post), instituțiile europene sunt într-o situație de tot râsul. Asta pentru că lui Sabathil i s-a retras de ani buni autorizația de securitate, ceea ce a determinat sfărșitul mandatului său de ambasador al Uniunii Europene în Coreea de Sud.

Să nu credeți că sunt speculațiile mele. Iată ce notează influentul site politico.eu, site cunoscut pentru pozițiile sale progresiste și pro-UE: “Întrebat despre fostul diplomat, un purtător de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), corpul diplomatic al UE, a declarat: „Persoana la care faceți referire este un fost membru al SEAE, care s-a pensionat în 2017. El a fost șeful Delegației UE în Republica Coreea din septembrie 2015. Autoritatea națională de securitate (germană n.r.) i-a retras autorizația de securitate după detașarea sa. Ulterior a fost rechemat la Cartierul General în 2016 după notificarea retragerii autorizației de către autoritatea competentă. ”

Vorbind numai cu condiția de a le fi protejată identitatea, doi diplomați și un oficial al Comisiei Europene le-au mărturisit jurnaliștilor de la politico.eu că diplomatul a fost retras din postul său în Coreea de Sud din cauza unor legături suspecte cu China.

Cu alte cuvinte, se știa de ani buni ce învârte diplomatul german, dar cu toate astea nu s-a luat nicio măsură. Gerhard Sabathil s-a pensionat liniștit în 2017 și și-a continuat activitatea la Bruxelles într-o firmă de lobby, exploatându-și în continuare contactele europene.

Purtătorul de cuvânt al SEAE aruncă toată răspunderea acestei greșeli nepermise pe umerii autorităților germane: “Sunt responsabili de efectuarea investigațiilor care să conducă la acordarea – dar și posibilă retragere – a autorizațiilor de securitate și nu au trebuie să ofere instituțiilor UE motivele pentru acest lucru”. „Repercusiunile sunt enorme”, a declarat un fost oficial de informații dintr-un stat membru al Uniunii. UE „nu are un contraspionaj operațional și trebuie să se bazeze  pe autoritățile naționale pentru a oferi autorizații de securitate personalului diplomatic”.

„Personalul diplomatic are nevoie de o autorizație de securitate pentru accesul la informații clasificate”, a spus un alt diplomat citate de politico.eu. „Nu există niciun organism UE care să facă asta. Obțineți certificatul necesar de la autoritățile naționale și îl prezentați instituției UE pentru care lucrați”.

După tot scandalul, eu am ajuns la o concluzie. În momentul de față, autoritățile germane nu se ocupă de ancheta propriu-zisă. Mai degrabă încearcă să găsească o explicație pentru neglijența cu care au tratat primele suspiciuni de spionaj. Nu le vine, însă,  nici să mușamalizeze cazul, pentru că înființarea unui serviciu european de contra-spionaj ar fi un pas bun în direcția mult-visatului Imperiu European.

 

Te-ar putea interesa și: