Fost portar în Liga I, Dragoș Plopeanu a lucrat în ultimii doi ani la naționala de fotbal a Mongoliei, alături de germanul Michael Weiss, fost antrenor al Oțelului.

Un român lucrează de doi ani la naționala de fotbal a Mongaliei. „Sportul Rege” începe să devină popular într-una dintre cele mai conservatoare țări din lume, iar oficialii Federației au apelat la un om cu experiență pentru ca urmașii lui Ginghis Han să progreseze.

Michael Weiss, fost antrenor la Oțelul Galați, în 2014, a fost numit „principal” la naționala Mongoliei, în 2017. Neamțul l-a cooptat în staff-ul său și pe Dragoș Plopeanu (30 de ani), un portar cu care a legat o relație de prietenie din perioada Galați. Pentru portarul care a fost nevoit să se retragă prematur, din cauza accidentărilor, propunerea de-a lucra în Mongolia a căzut cum nu se poate mai bine.

 Financiar, la nivelul Ligii I

„Mi-am dorit să continui cariera de fotbalist, dar nu mai puteam... Nu mă simțeam bine, nu am vrut să păcălesc. Voiam să plec din România de mult timp. Cred că pentru CV-ul meu este o experiență foarte bună. Am plecat la 28 de ani la o echipă națională. Sunt cel mai tânăr antrenor de portari din lume la o echipă națională”, spune Dragoș, care s-a îngrijit de antrenamentele portarilor de la naționala mare, dar și de cei de la naționalele Under 23, 19 și 16.

Cât câștigă în fotbalul mongolez? Fostul goalkeeper se limitează să afirme că „financiar nu a fost wow, chiar nu. Pot spune că e la nivelul Ligii 1”. Plopeanu s-a adaptat la stilul de viață mongolez, în ciuda diferențelor uriașe de cultură, climă și gastronomie. „Mie îmi place foarte mult căldura, nu-mi place frigul. E amuzant ce spun acum, deoarece Ulan Bator-ul e cea mai friguroasă capitală din lume. Am prins și minus 40 de grade Celsius. În timpul liber merg la restaurant, stau acasă. Am un apartament chiar lângă Federație. Mașină nu mi-au dat. Acolo întinzi mâna și opresc mașinile ca taxiurile. Totul e la «ia-mă, nene»”.

„E ceva nou pentru ei”

„Pentru mine, primul an în Mongolia a fost senzațional. A fost foarte bine. În cel de-al doilea am simțit că am îmbătrânit 10 ani. A fost foarte greu. A fost foarte multă presiune și foarte mult stres”. Fotbalul din Mongolia se află în faza de pionerat.

Prima ligă este compusă din 10 echipe, nouă dintre ele fiind din capitala Ulan Bator. „Sunt patroni care finanțează. Sunt oameni foarte bogați. Sunt în jur de 10 stadioane. Acum au început să construiască prin fonduri FIFA un stadion acoperit, pentru că ăsta este, de fapt, target-ul. Lumea nu prea vine la stadion. E ceva nou pentru ei. Campionatul e transmis la TV. Naționala Mongoliei nu a avut performanțe. Ei, de fel, sunt foarte familiști. Ei dacă stau departe de famile, nu-i mai recunoști. Până să venim noi, nimic nu era organizat în fotbal. Ei sunt un pic delăsători, trebuie să tragi de ei să muncească. Jucătorii din națională sunt acum profesioniști, nu trebuie să mai aibă alte job-uri. Li s-au mărit salariile ca să poată trăi bine din fotbal”, spune Plopeanu.

 

„Antrenori care se uitau doar la șpagă”

Dragoș Plopeanu și-a făcut junioratul la Dinamo și a trecut pe la Poli Timișoara, Gloria Buzău, Rapid sau Oțelul Galați. A cunoscut realitatea dură a fotbalului românesc.

„Am bani de încasat cam de pe la toate echipele pe la care am trecut. Și ăsta a fost un motiv de scârbă față de fotbalul românesc. Aaa.. La Rapid cădea baza de pregătire peste noi. Totuși, Valerii Moraru mi-a dat niște bani”, spune Dragoș, cu amărăciune. În aceste condiții de lipsuri financiare în care se zbate fotbalul românesc, a simțit lucruri necurate în timpul meciurilor? „Simți... Nu poți să acuzi pe nimeni, dar simți...

” La un moment dat a avut probleme cu viza de Mongolia. „Nu cred că are legătură, dar am auzit că niște români au avut niște probleme. Au fost la furat cu cardurile, și au fost închiși acolo.” Fostul portar a investit și într-o școală de fotbal, dar proiectul s-a împotmolit. „A trebuit să închid. Sunt mulți care nu au treabă cu fenomenul și șiau deschis școli de fotbal”. Plopeanu vorbește și despre o problemă fundamentală a fotbalului românesc: lipsa banilor. „Am văzut antrenori de la copii și juniori care se uitatu doar la șpagă. Uitați-vă la un antrenor de portari. La noi câștigă 2.500 de lei. La arabi, salariul începe de la 2.500 de dolari.”