Vicepreşedintele PNL Crin Antonescu are la activ 18 ani de activitate politică, în care s-a aflat, mai mereu, în opoziţie.
Antonescu a anunţat săptămâna aceasta că este gata să candideze la fotoliul de preşedinte al României, dacă PNL i-o va cere.
„Este inacceptabil ca lui Băsescu să nu i se poată opune cineva“, a spus Antonescu, joi seara, la Antena 3. „Este o luptă a lui Băsescu, în care Tăriceanu s-a nimerit în postura de premier. Primul-ministru nu a dorit această luptă şi nici nu o duce, într-un anumit sens“, a spus Antonescu. Declaraţia este semnificativă pentru poziţionarea sa: anti-Băsescu, dar cu distanţări repetate de Tăriceanu. Traseu liberal Încă de la debutul în politică, Antonescu a mers pe contrasens. În anii ’90 a părăsit PNL, nemulţumit de politica lui Radu Câmpeanu, şi a ajuns la Partidul Alianţei Civice (PAC). A devenit unul dintre contestatarii lui Nicolae Manolescu şi ajuns în PL ’93, formaţiune condusă de Dinu Patriciu. S-a despărţit şi de acesta în 1995, dezamăgit că partidul a părăsit Convenţia, şi a revenit în PNL.
În scurt timp, a devenit una dintre figurile centrale ale PNL, în calitatea sa de vicepreşedinte şi de ministru al tineretului şi sportului în guvernul pe care Convenţia Democrată l-a format cu USD şi UDMR. Pregătirea alegerilor din 2000 l-a găsit din nou în minoritate în partid, opunându-se zadarnic planurilor lui Valeriu Stoica de părăsire a Convenţiei. Tot fără rezultat s-a opus şi dorinţei lui Stoica, de a semna un protocol cu PSD. Venirea lui Stolojan în fruntea PNL (2002) înseamnă şi reculul său, pierzând funcţia de vicepreşedinte. Stolojan nu-i mai vrea în conducerea centrală a PNL pe Antonescu şi pe Ludovic Orban, nemulţumit că aceştia „stau acolo în spate şi fac mereu glume, râzând în timpul şedinţ elor“. Percepţia lui Stolojan asupra lui Antonescu a fost agravată şi de faptul că acesta avea plete.
Ascensiune pe mesaj anti-Băsescu Crin Antonescu a continuat pe linia sa şi s-a opus alianţei cu PD, invocând faptul că Traian Băsescu este un personaj în care nu se poate avea încredere. A pierdut din nou.
Liberalii au ajuns la putere împreună cu Băsescu, dar relaţia cu noul preşedinte s-a dovedit mai complicată decât se aşteptau premierul Tăriceanu şi apropiaţii săi. După celebrul refuz al lui Tăriceanu de a declanş a alegerile anticipate, Băsescu a atacat PNL din toate poziţiile. Pe acest culoar, Antonescu a venit din spate, fiind, alături de Ludovic Orban, unul dintre liderii liberali cu replici tăioase la adresa şefului statului. Pentru activul de partid, Antonescu a părut încet-încet că este omul care „le spune pe bune“, în timp ce premierul Tăriceanu avea o replică palidă. Detaşarea de cuplul Tăriceanu-Olteanu În paralel, Antonescu a făcut eforturi să-şi croiască imaginea unei alternative la conducerea PNL. Punctul culminant al acestei strategii a fost atins în mai 2006, când Antonescu a organizat o conferinţă de presă în care l-a acuzat pe Tăriceanu că şi-a făcut un guvern de „intimi şi colaboratori foarte apropiaţi“, păstrând structura stufoasă a cabinetului Năstase.
Strategia anti-Băsescu şi anti-Tăriceanu a dat roade. În mai 2006, Tăriceanu şi Olteanu au pus la cale sancţionarea sa, dar deputaţii liberali au respins-o prin vot. În ianuarie 2007, a revenit în conducerea PNL ca vicepreşedinte pentru strategii politice, neavând contracandidat la congres.