Revendicarea ISIS

Întârzierea cu 24 de ore a unei revendicări „oficiale” nu înseamnă mare lucru, așa cum nici mesajele de bucurie venite dinspre susținători tradiționali ai ISIS sau ai Jihad-ului nu schimbă gândirea la rece impusă de acest eveniment. Deocamdată atacul nu este atribuit de oficialii anchetei vreunei organizații, în ciuda mesajului de sâmbătă. Ce spune ISIS în așa-zisul mesaj de revendicare? Că ucigașul în masă de la Nisa e un „soldat al Califatului” și că „a răspuns apelului”… așa, și ce dacă sunt spuse aceste lucruri? Ce element din „comunicatul” ISIS ne spulberă, dincolo de orice dubiu, îndoiala că organizația teroristă nu cumva revendică, de fapt, o „victorie” împotriva siguranței publice pe care nimeni nu și-a asumat-o din primele ore?

Sunt câteva elemente care leagă evenimentul de ideea de terorism. Primul este data aleasă, 14 Iulie, Ziua Națională a Franței, un simbol evident. Vă reamintesc doar de atentatul din „vineri 13”, ca un exemplu de câtă importanță acordă atentatorii la alegerea datelor când să lovească.

Lipsește ceva

OK, alegerea datei zădărnicește în parte teoria depresivului care-și dorește o sinucidere „memorabilă”, care și-a pierdut nevasta și copiii, din cauza violențelor domestice, care nu pune preț pe libertate și fură nimicuri sau pune mâna pe rangă dacă-l enervează cineva în trafic. Oricum, și această teorie se clatină în absența unei scrisori de „adio”, știut fiind că tulburații care aleg calea „sinuciderii memorabile” lasă de obicei mesaje lungi, în care încearcă să explice pe larg ce ar trebui să schimbe omenirea. Crima este, pentru ei, doar semnul că mesajul este serios.

Dar e un alt element care desparte atacul de la Nisa de terorismul pur, de natură islamică. Încă de la atentatele de la World Trade Center, mujahedinii aleg să organizeze atentatele prin lovituri simultane. Pe lângă sporirea efectului de teroare prin senzația că moartea vine din mai multe locuri, simultaneitatea este un „trade mark” care degajă forță, capacitate militară și, mai ales, desparte loviturile Al Qaeda sau ISIS de atacurile „lupilor singuratici”. „Lupii” nu sunt de folos teroriștilor pentru că ei nu produc frică statelor cu care se luptă, ci doar populației. Acest „trade mark” a fost atât de eficient încât a fost împrumutat, la un moment dat, și de teroriștii ceceni, în lupta lor cu Rusia.


Cei care au un „debut violent medico-legal schizofrenic” au astfel de case, în care se vede că nu mai pun preț pe igiena personală sau pe curățenia din jur. Dar debutul violent, așa cum îl consemnează îndeobște psihologia judiciară, nu implică pregătiri cum ar fi închirierea „armei” sau o așteptare de 9 ore. Ele sunt caracterizate de un impuls violent care, imediat după declanșare, crește rapid în intensitate.


Organizarea unei lovituri simultane e vitală pentru credibilitatea atribuirii unui atac unei organizații teroriste. Vă reamintesc faptul că inclusiv în timpul masacrului din redacția Charlie Hebdo, un pușcaș izolat – cel care avea să sfârșească împușcat într- un magazin kusher – a mitraliat un polițist, doar pentru ca panica să izbucnească deodată din mai multe puncte. Aici, la Nisa, nu există așa ceva. Sau, poate, încă nu s-a descoperit, pentru că e posbil ca încă o lovitură să fi fost organizată și, din varii motive, de la „trădarea cauzei” la un accident oarecare, ea să nu mai fi avut loc.

Schema „Hawalla”

Faptul că atentatorul nu provine din mediile tipice Jihad nu e important. Că nu respectă tradițiile sau că dansează salsa, că bea sau că merge la sală, toate astea sunt lucruri importante pentru un portret criminalistic, dar nu și pentru atribuirea atacului unei organizații.

Sigur, acum, când este „scuturat” anturajul său, apar și legături cu radicali islamiști, dar, pe bune, într-o lume pestriță precum periferia multiculturalismului, e acest element o raritate sau deja o normalitate? Toți din anturajul respectiv au pe sub tricouri o vestă cu explozibil? Evident că nu.

Și ajungem la un alt punct din portretul ucigașului de la Nisa, punct care ar putea explica atribuirea atacului unei organizații teroriste.

E deja de notorietate că nu numai îndoctrinarea copiilor sau adulților ajută la înmulțirea atacatorilor sinucigași. Nu mai e de mult timp de ajuns ca luptătorului să i se promită cele 99 de fecioare care-l așteaptă-n cer, e nevoie și de bani. Sunt deja instrumentate cazuri în care „soldatul” e cumpărat, efectiv, banii fiind dați familiei care rămâne în urma sa. Dar – pentru că există un „dar” și la acest punct – ciudatul ăsta nu părea să lase în urma sa vreo familie de care pare să-i fi păsat cât trăia, nici măcar în Tunisia, pentru că până și această țară nu a mai văzut-o de 4 ani, de la nunta surorii sale.

Totuși, fratele său, din localitatea tunisiană Msaken, spune că acesta a trimis acasă 100.000 de euro, prin intermediari, cu puțin timp înainte de 14 iulie. E plata pentru sinu ciderea „memorabilă”? A ajuns o sumă asemănătoare și la copiii săi? Asta investighează Franța printre rudele sale? De aia a fost reținută fosta sa soție? Cine sunt cele 7 persoane reținute, au legătură cu transportul banilor în Tunisia, cu închirie rea camionului și aducerea sa lângă promenadă?

Posibil. Oricum, faptul că fratele spune că el crede că astea erau „economiile” asasinului e doar o măsură de protecție, în caz că vreo autoritate se gândește să confiște banii.

Aici trebuie spus că modul în care banii au ajuns din Franța în Tunisia seamănă izbitor cu schema „Hawalla” de transfer a banilor negri, o astfel de rețea fiind depistată și pe teritoriul României. Este vorba de dosarul în care a fost declarată neconstituțională interceptarea convorbirilor de către serviciile secrete.

Dar – iar un „dar” – dacă bagi atâția bani într-o sinucidere kamikaze, de ce nu îi sporești „valoarea” cu un atac simultan, cât de mic, doar cât să îți fie atribuit fără dubii atentatul?

Un rost în viață

Am văzut zilele astea pe câteva siteuri de specialitate, cum specialiști în psihologie spun că atacul de la Nisa ar fi marca unei schimbări de mesaj. Că ISIS sau alte organizații de acest tip ne „spun” că nu mai e nevoie de „armata Califatului”, că luptătorii sunt acum produși de societățile noastre și că ei nu trebuie decât „lăsați” să li se ardă fitilul. Nu sunt probe, însă, în acest sens.

Totuși, de ceva timp, propaganda „la liber” a extremiștilor poate atinge și idioți care, singuri în fața calculatorului, se simt deodată războinici, puternici și ajung să creadă că sunt utili unei cauze. Am avut și noi, în România, două astfel de cazuri, din fericire niciunul soldat cu victime. Cel mai recent este al unui adolescent craiovean, ridicat de DIICOT. Ei sunt tot atât de mujahedini cum sunt „demolatori” cei care joacă Angry Birds. Problemele apar la cei puțini care scot jocul în stradă.

Din acest punct de vedere, tunisianul e posibil, parcurgând astfel de site-uri de propagandă, să ajungă să-și „regăsească” originea arabă (pe care nu dădea doi bani până să-și piardă nevasta, copiii, libertatea). Casa lui arată, într- adevăr, ca sălașul unui om a cărui luciditate se degradează treptat, dar sigur. Cei care au un „debut violent medico-legal schizofrenic” au astfel de case, în care se vede că nu mai pun preț pe igiena personală sau pe curățenia din jur. Dar debutul violent, așa cum îl consemnează îndeobște psihologia judiciară, nu implică pregătiri cum ar fi închirierea „armei” sau o așteptare de 9 ore. Ele sunt caracterizate de un impuls violent care, imediat după declanșare, crește rapid în intensitate.

Pierdut, cu mintea degradată de la o zi la alta, a descoperit el, în sfârșit, un grup unde se putea simți util, unde viața lui ratată căpăta brusc un sens? Cei lângă care și-a descoperit „sensul” l-au adus spre un atentat? Încă nu avem un răspuns nici la aceste întrebări.

Cine a fost Mohamed Lahouaiej Bouhlel? Nu știm încă. După cum vedem, atacul de la Nisa nu se suprapune perfect niciunui standard, nici pe cel al nebunului care se răzbună pe societate, nici pe atentatul terorist, așa cum îl cunoaștem noi.

PS: Această analiză nu și-a propus să epuizeze toate semnele de întrebare ridicate de acest caz.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor

Te-ar putea interesa și: