Un medic de familie din Sibiu a stârnit o adevărată dezbatere, legată de pepenii de Dăbuleni. El a făcut și niște calcule din care rezultă că cei care aduc pepenii în piețe câștigă de 3-4 ori mai mult decât cei care îi produc. Specialistul în medicină de familie pierde însă din vedere celelalte cheltuieli, cum ar fi cele cu transportul, cu tarabele din piețe, pierderile inerente acestor mărfuri perisabile și salariile celor care vând pepenii.
Medicul Egri Eduard susține că prețul la care se vând pepeni la Dăbuleni este de 1-1,2 lei pe kilogram, în timp ce în piețele din Sibiu aceștia costă 5 lei.
Dincolo de imaginea literaturizată a mâinilor țăranilor, realitatea este ușor diferită. Prețul pentru un kilogram de pepene roșu variază între trei și patru lei la piață, în București. La Lidl, de exemplu, e 3,5 lei, iar Freshfull, companie care ți-l aduce direct acasă, îl vinde cu 4,5 lei. Pentru medicul Egri Eduard, însă, prețul nu variază și, mai ales nu scade pe măsură ce înaintezi în sezon, ci e fix 5 lei.
După care medicul sibian se lansează în calcule economice: „Printr-un calcul extrem de simplu, la un transport cu un camion și remorcă, adică de 15 tone, așa cum se practică, un comerciant câștigă aproximativ 50000 lei (10000 euro) curați, scăzând costurile transportului și salariul celui care stă să vândă iar un producător câștigă la vânzare 15000 (3000 euro) la aceiași cantitate, dintre care un procent semnificativ sunt costurile de producție”.
Postarea medicului sibian a aprins spiritele în rețelele de socializare și, de acolo, a ajuns în presă, declanșând o întreagă discuție.
Un calcul mult prea simplu
Doar că acest „calcul extrem de simplu” e prea simplu și pierde din vedere mai multe aspecte. Primul este că pepenii sunt o marfă persiabilă. O parte din orice marfă agricolă de acest tip se pierde, inevitabil. Și, dacă nu-i vinzi repede, se strică toți. Așa că trebuie să închiriezi, pentru a vinde 15 tone de pepeni, cel puțin cinci tarabe în piețele din, de exemplu, Sibiu. Și așa, ar însemna ca fiecare tarabagiu să vândă 3 tone în 5 zile, adică 600 de kilograme pe zi. La o medie de 6 kg un pepene, ar însemna 100 de vânzări pe zi.
Iar o tarabă, într-o piață din Sibiu, costă 20 de lei pe zi, potrivit presei locale. Dacă i-ar vinde pe toți - 15 tone - la cinci tarabe, în cinci zile, asta l-ar costa pe comerciant 500 de lei (100 euro).
Transportul, pentru 260 de kilometri, se face, în scenariul medicului, cu un camion cu remorcă, de 15 tone. Prețurile sunt de circa 100 de euro pe zi, potrivit siteurilor de închirieri, la care se adaugă costurile cu motorina pentru cei 520 de kilometri (30% x 520km x 7 lei ar veni circa 200 de euro). Deci tarabele și transportul ajung pe la 800 de euro (100+500+200).
Salariile celor care stau să vândă ar fi circa 700 de lei pentru fiecare (salariul unui vânzător care lucrează doar 8 ore, spre deosebire de tarabagiu, care stă vreo 12), pe cele 5 zile (1/4 lună), adică un total de 3500 de lei în net, ceea ce înseamnă vreo 6.500 de lei cu toate taxele. Adică alți 1.300 de euro. Până acum am ajuns la 2.100 de euro.
Dacă din toată marfa se strică 10%, se mai pierd 7.500 de lei, adică 1.500 de euro. Iar marfa a costat alți 3.000 de euro. Deci din câștigul potențial, în variantă maximală, adică prețul la cumpărare fix 1 leu, prețul la vânzare fix 5 lei, comerciantul rămâne cu 15.000 - (3.000+2.100+1.500) = 8.400. Dar dacă prețul scade, între momentul în care pepenii sunt cumpărați de la tarla și momentul în care sunt vânduți, la 3,5 lei/kg, cât am găsit în oferta de supermarket, avem 10.500 - 6.600 = 3.900 euro. Dacă prețul ar scădea la 2,5 lei pe kilogram, ceea ce e perfect posibil în plin sezon, am avea un profit și mai mic, de 7.500 - 6.600 = 900 euro.
Potrivit unui articol mai vechi, rata de profitabilitate la hectarul de pepeni verzi era de 4.000-4.500 de euro la o producție de 40 de tone la hectar. Nu pare o afacere prea rentabilă, dacă împarți banii respectivi la 12 luni, că producția e o singură dată pe an. Deci, cum se vede, producătorii, pentru a câștiga mai bine, ar trebui ori să-i vândă mai scump, ori să meargă ei înșiși în piețe.