Un meci istoric al ”Echipei unei mari iubiri” și o acțiune de spionaj la Uzina de Avioane Craiova. Istoria secretă

Un meci istoric al ”Echipei unei mari iubiri” și o acțiune de spionaj la Uzina de Avioane Craiova. Istoria secretă

Am selectat pentru astăzi un text pentru nostalgici. Nu vă gândiți imediat la nostalgicii comunismului, deși povestea e din vremea când se fabricau în țara noastră avioane de concepție românească, ci la cei care mai țin minte perioada în care fotbalul românesc făcea istorie internațională!

Povestea este din revista ”Vitralii – Lumini și Umbre” a Asociației cadrelor militare în rezervă și în retragere ale SRI.

Astăzi, succesele internaționale ale ”Echipei unei mari iubiri”, Universitatea Craiova, și avioanele IAR sunt subiecte de discuție la un pahar pentru bătrâni.

Şi spionilor le place fotbalul...

Ne puteți urmări și pe Google News

 Autor: Gl. bg. (r) Damaschin Cozma

Urmare evenimentelor din august 1968 (intervenţia în Cehoslovacia a trupelor statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, cu excepţia României, şi existenţa pericolului ca şi ţara noastră să aibă aceeaşi soartă), la nivelul conducerii de stat s-a decis dezvoltarea susţinută şi rapidă a industriei româneşti de apărare, vizându-se, în principal, reducerea dependenţei de furnizorul sovietic.

Au fost elaborate o serie de programe, iar pentru materializarea lor au fost create mai multe institute de cercetare şi proiectare în domeniul militar.

Noua politică de apărare naţională a suscitat, în mod firesc, un interes real din partea spionajului, atât din Est, cât şi din Vest.

Dintre programele iniţiate s-a detaşat cel conceput în cooperare cu Iugoslavia, respectiv Programul YUROM, care avea drept obiectiv proiectarea şi producerea unui avion de vânătoare-bombardament-IAR-9, destinat înlocuirii treptate a MIG-urilor 15 şi 17.

Pe acest fond, s-a constatat o intensificare a activităţii ataşaţilor militari acreditaţi la Bucureşti, îndeosebi prin efectuarea unor deplasări periodice în teritoriu, la început în zona Bacău (aici s-a realizat prototipul, primul zbor având loc în 1974), iar după 1979 în arealul Uzinei şi Aeroportului Craiova.

Dintre aceştia, deosebit de activ s-a dovedit ataşatul militar col. „Dan”, reprezentantul unui important stat european, sosit la post la începutul anilor '80. Anterior acreditării la Bucureşti, a urmat un curs intensiv de limba română, iar cu puţin timp înainte de preluarea postului a efectuat o vizită de documentare în România, ocazie cu care a participat la recepţia „de rămasbun” oferită de cel pe care urma să-l înlocuiască.

Desigur, a fost un bun prilej pentru a-i fi prezentate unele din relaţiile şi punctele de sprijin ale predecesorului. De asemenea, cei doi ataşaţi militari au efectuat unele „excursii” pe trasee turistice, dar şi de interes operativ.

După preluarea postului, Centrala de spionaj i-a transmis, periodic, ca şi predecesorului său, comenzi de informaţii, unele cu referire expresă la noul avion românesc, iar, ca urmare, împreună cu cei doi adjuncţi, a efectuat câteva misiuni de prospectare/cercetare în teritoriu, unele în zona Aeroportului militar Craiova.

În asemenea situaţii, aceştia procedau la complexe măsuri de autoverificare. Mai mult, cu prilejul unei întâlniri lunare, ce a avut la finele anului 1982, a ataşaţilor militari ai alianţei căreia îi aparţinea, „Dan” şi-a informat omologii – printre altele – că a identificat o posibilitate pentru a stabili noi date despre ţinta vizată (avionul românesc).

În fapt, la ultima deplasare efectuată în zona Aeroportului militar Craiova, a constatat existenţa a două zone, aflate în perimetrul obiectivului, în apropierea cărora nu existau posturi de santinelă. Rămânea de stabilit perioada optimă, respectiv ziua în care să profite/exploateze „slăbiciunile” constatate în sistemul de protecţie/apărare al Aeroportului militar, în care, de la distanţă, remarcaseră prezenţa unor MIG-uri şi a mai multor aparate IAR-93.

Cunoscând bine traseele pentru deplasare (cu oportunităţi de autoverificare), zona în care era situat Aeroportul, vulnerabilităţile din sistemul de apărare/protecţie, dar şi psihologia românului, „Dan” a stabilit ca misiunea să se realizeze în dimineaţa zilei de 16 martie 1983, pe o direcţie iniţială parcursă anterior de mai multe ori şi oricum nu cea reală ca ţintă vizată.

De ce a stabilit această dată? Pentru că, în acea zi, în Craiova şi nu numai, urma să se desfăşoare un eveniment sportiv deosebit, în fapt, o premieră pentru fotbalul românesc.

„Echipa unei mari iubiri” urma să dispute manşa secundă din sferturile de finală ale Cupei UEFA, în compania echipei vest-germane Kaiserslautern (în tur 3-2 pentru oaspeţii noştri), iar în caz de victorie (fără ca  nemţii să marcheze mai mult de două goluri) o echipă românească reuşea să acceadă, în premieră, în semifinalele unei competiţii europene de fotbal.

Realitatea din acea zi confirma aproape în totalitate ceea ce scontau „Dan” şi cei doi subalterni, în sensul că întreaga suflare a iubitorilor de fotbal (românii sunt poeţi, amatori şi cunoscători de fotbal, iar mai nou devoratori de politică), mai ales cei din zona Olteniei, se aflau pe stadion ori în faţa televizoarelor.

Cu alte cuvinte, aveau cale liberă pentru îndeplinirea misiunii de spionaj. Ce nu a luat în calcul ori a subestimat echipa lui „Dan”, era faptul că despre intenţiile lor contraspionajul avea deja suficiente informaţii: activităţile aferente unei deplasări în teritoriu; pregătirea autoturismului de teren utilizat doar în asemenea împrejurări, ora aproximativă a plecării etc.

Informaţiile obţinute au permis să se opteze pentru o supraveghere pe momente operative şi de la distanţă. Acest fapt ne-a permis, pe de o parte, deţinerea unui control eficient al prezenţei lor în diferite zone şi mai ales în puncte obligatorii de trecere, iar, pe de altă parte, le-a oferit spionilor sentimentul de siguranţă – pe fondul verificărilor şi autoverificărilor – că nu au „companie”.

În aceste condiţii, „Dan” şi colegii săi au parcurs iniţial câteva străzi prin Bucureşti, pustii la acea oră din noapte, apoi s-au îndreptat spre Alexandria, iar la un moment dat au părăsit şoseaua naţională şi au continuat, spre vest, spre drumurile neasfaltate din zonele rurale ale judeţelor Teleorman, Olt şi Dolj, ceea ce a confirmat concluzia noastră că obiectivul vizat este Aeroportul militar Craiova.

Situaţia operativă existentă, împreună cu toate datele necesare a fost transmisă colegilor de la Contraspionajul din Craiova, convenindu-se ca, în cooperare cu subunitatea contraspionajului militar şi, implicit, comanda Aeroportului militar, să se întreprindă măsuri specifice de control, documentare şi prevenire. Dintre acestea, de menţionat sunt următoarele: - stabilirea şi amplasarea conspirată/camuflată a unor posturi fixe de observare/supraveghere şi documentare foto în zonele aeroportului, pe unde spionii ar fi putut pătrunde ilegal în aeroport;

- asigurarea ca panourile cu indicatoare privind accesul şi fotografiatul interzise sunt vizibile, eventual suplimentarea lor;

- instruirea corespunzătoare a santinelelor şi a comandantului Gărzii (somaţie şi mod de acţiune etc.), formarea echipei mixte de intervenţie pentru realizarea flagrantului (reţinere, identificare, întocmirea actelor procedurale (proces-verbal, cu semnăturile de rigoare – în prezenţa martorilor-asistenţi etc.), reţinerea obiectelor rezultate din activităţile ilegale: filme, minicasete;

- documentarea prin foto-filmare a tuturor activităţilor desfăşurate din momentul penetrării obiectivului până la finalul acţiunii.

Altfel spus, totul era pregătit, în mod profesionist, pentru ca nişte „gazde” ospitaliere, cum sunt românii, să primească cum se cuvine asemenea „oaspeţi” de vază. Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a confirmat în totalitate modul de acţiune anticipat de serviciul de contraspionaj, iar cei trei ataşaţi militari au fost surprinşi în flagrant în timp ce derulau activităţi de spionaj în incinta unui obiectiv strategic.

În fapt, cei trei spioni au întreprins acţiuni de observare/cercetare şi documentare foto şi audio cu ajutorul unei aparaturi miniaturizate deosebit de eficiente, iar filmele şi minicasetele au fost reţinute, aspect consemnat în procesul-verbal pe care, bineînţeles, au refuzat să-l semneze.

Fiind diplomaţi, după formalităţile procedurale menţionate, li s-a permis să plece.

S-au întors în viteză, pe drumul cel mai scurt la Ambasadă, unde au raportat despre cele întâmplate, atât şefului misiunii diplomatice, cât şi Centralei de spionaj.

La finele acelei zile, am obţinut victorii atât pe terenul de fotbal cât şi pe cel al luptei invizibile a inteligenţelor dintre contraspionajul românesc şi spionajul străin, oricare ar fi acesta. Deci: À bon entendeur salut!

În aceeaşi seară, în baza documentelor aferente acestui caz, s-a întocmit un raport cu mai multe anexe (documentar) destinat conducerii Departamentului Securităţii Statului, respectiv şefului statului.

Întrucât pe plan extern România se confrunta deja cu o anumită atitudine de izolare din partea mai multor state, iar relaţiile cu ţara lui „Dan” nu făceau excepţie, s-a propus şi s-a aprobat ca M.A.E. să-l invite pe ambasadorul statului respectiv pentru a-i expune situaţia, cu sublinierea că acest act inamical nu era de natură a contribui la menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor, dealtfel tradiţionale, dintre cele două state.

Acest caz avea să se înscrie în lungul şir de acţiuni ce vor urma, respectiv intensificarea şi diversificarea acţiunilor de provocare, diversiune şi dezinformare orchestrate şi desfăşurate împotriva României, inclusiv de către serviciile de spionaj din Est şi Vest deopotrivă.

PS: Universitatea Craiova a învins cu 1-0, iar graţie golurilor înscrise în deplasare s-a calificat în semifinale, unde, din păcate, a părăsit competiţia, fiind învinsă de Benfica Lisabona (după 0-0 în deplasare, dar 1-1 la Craiova).

Sursa foto: Siteul Universității Craiova