Un fost deţinut politic îl acuză pe Gelu Voican-Voiculescu că a comandat să fie bătut după ce a citit un manifest în Piaţa Universităţii.
Pe 29 mai 1990, graficianul Mircea Bozan a luat trenul de la Sibiu spre Bucureşti. Bagaj: câteva pagini despre fraudarea alegerilor în "Duminica Orbului", în judeţul Sibiu. Pe la cinci după-amiaza a ajuns în Piaţa Universităţii, unde l-a căutat pe Marian Munteanu, liderul"golanilor".
Bozan s-a prezentat ca fiind cel care a făcut şi distribuit la Sibiu în noaptea de 18-19 decembrie 1989 manifeste de mobilizare şi solidarizare cu timi şorenii. Cartea de vizită a fost suficient de convingătoare pentru a fi prezentat imediat mulţimii, în urale, şi lăsat să-şi citească mesajul. A plecat apoi să-şi viziteze nişte prieteni, artişti, în blocul UAP de pe strada Eforie.
"Să nu lase urme"
"Pe la 22.00 eram în atelier la pictoriţa Ileana Dăscălescu când a bătut la uşă cineva. Erau vreo zece mascaţi. Mi-au zis că am accidentat cu maşina o persoană în apropiere. Am încercat să le explic că era imposibil, că eu urma să mă întorc la Sibiu cu trenul", povesteşte Mircea Bozan.
Graficianul îşi aminteşte că a fost dus apoi într-o clădire din apropiere. Unde, după ce a fost bătut de anchetatori până a căzut, şi-a făcut apariţia Gelu Voican-Voiculescu, după cum spune fostul "golan".
"Purta pantaloni kaki şi sandale fără ciorapi. Vorbea pe un ton ridicat. I-a întrebat pe «anchetatori» dacă au scos ceva de la mine. Le-a spus să aibă grijă să nu existe urme, că răspund cu capul. Atunci am recunoscut vocea lui Gelu Voican-Voiculescu. Inconfundabilă".
SUFERINŢĂ
Bătut şi aruncat la gunoi. La propriu
Cu cătuşele la mâini, cu apă aruncată în faţă din când în când, Mircea Bozan a fost bătut, în reprize, până a doua zi, în jurul prânzului. "Îmi aduc aminte cum am fost lovit cu piciorul în maxilar. După acea lovitură nu mai ştiu ce s-a întâmplat. Când mam trezit eram într-un tomberon, într-o curte interioară a blocului UAP. M-au găsit femeile de serviciu", spune Mircea Bozan. Cu ajutorul unui prieten, a fost dus la Viena, unde a fost operat de urgenţă.
"Aveam fractură de craniu şi de bazin, fractură de claviculă şi trei vertebre dislocate. Operaţia a durat opt ore, şi medicul mi-a zis că am avut noroc că Dumnezeu a fost tot drumul cu noi".
Bozan a fost transferat la un spital militar de pe lângă colonia americană din oraşul Schwebisch-Gmünd, lângă Munchen. Se afla încă internat când a primit, în octombrie 1990, interdicţia de a intra în România vreme de zece ani. Cererea de azil politic i-a fost aprobată şi aşa s-a stabilit în Germania.
Judecată tardivă
Astăzi, Mircea Bozan lucrează în publicitate şi are o viaţă împlinită. Trecutul încă îl bântuie însă şi, până de curând, a tot sperat că va reuşi să-i aducă în faţa justiţiei pe cei care l-au anchetat şi torturat în cei cinci ani de puşcărie în închisorile comuniste. Totodată, pe cei care l-au adus faţă în faţă cu moartea în timpul "golaniadei".
"Am documentele medicale drept dovadă. L-aş fi dat în judecată pe Gelu Voican-Voiculescu şi, extrapolând, chiar pe Ion Iliescu", zice Mircea Bozan. Un răspuns primit de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului privind ju decarea faptelor torţionarilor dinainte de 1989 i-a arătat însă zădărnicia demersului în totalitatea sa. Cel mai mare termen de prescripţie este de 15 ani, iar el a trecut demult.
"Ar putea să spună şi că l-am împăiat"
Într-un proces ipotetic împotriva lui Gelu Voican-Voiculescu, acesta ar nega, foarte probabil, orice legătură cu re primarea "golaniadei". "Pe 29-30 mai 1990 erau finalizate alegerile şi umblam prin fostul sediu al CC să facem comisiile parlamentare. În mod normal, ar fi trebuit să începem activitatea pe 14 iunie", susţine fostul viceprim-ministru, considerând o "aiureală" ceea ce poves teşte Mir cea Bozan.
"El ar putea să spună şi că l-am împăiat", adaugă Voiculescu. Prezenţa acestuia în locul în care spune graficianul că a fost bătut era, teoretic, posibilă însă. Potrivit descrierii victimei, clădirea în care a fost bătut după plecarea din Piaţa Universităţii nu poate fi decât fostul sediu al Securităţii Bucureşti. Or, din decembrie 1989, viceprim-ministrul a primit în subordine serviciile secrete, a căror reorganizare a iniţiat-o.
"Am crezut că trebuie să lupt" Cu un tată ţărănist, fost puşcăriaş politic, Mircea Bozan (foto) a fost arestat prima oară în 1969.
A făcut cinci ani de închisoare, iar după eliberare a fost anchetat de zeci de ori, după cum spune.
Suferinţele l-au îndârjit împotriva sistemului. "Ceea ce am pătimit în achete m-a îmbolnăvit de ură. Şi când te îmbolnăveşti de ură nu mai poţi scăpa de ea. Am crezut că trebuie şi pot să lupt pentru binele copiilor mei sau al celor din jur care nu aveau curajul să o facă", argumentează Mircea Bozan.
În 1989, spectrul puşcăriei l-a pândit la fiecare pas pe Mircea Bozan. În octombrie a fost însă prins când încerca să fugă din ţară. Bătut zdravăn de grăniceri, a fost trimis în judecată, iar în ianuarie 1990 citat pentru "acţiuni îndreptate împotriva orânduirii socialiste".
"Am întrebat completul dacă nu ştiau nimic despre cele întâmplate în decembrie. Am fost la un pas de arestare. Norocul a fost calitatea de membru în comitetul revoluţionar Sibiu, obţinută după ce am făcut manifestele de solidarizare cu Timi şoara".