La începutul lunii noiembrie 2016, soţii Medana Spanache (41 de ani) şi Alexandru Ţana (36 de ani) au fost arestaţi preventiv, fi ind acuzaţi de înşelăciuni cu asigurări fi ctive. Cei doi soţi sunt acuzaţi că au încasat aproximativ 360.000 de euro în baza unor cereri de răscumpărare false făcute în numele a trei clienţi ai fi rmei de asigurări la care lucra femeia.
Chiar dacă faptele de care sunt acuzaţi cei doi sunt grave, ceea ce a păţit unul dintre ei în cele câteva luni de arest preventiv depăşeşte orice imaginaţie. Femeia a fost ameninţată cu violul, a fost tărâtă pe holurile închisorii, a fost transportată într-o dubă în care ningea, a stat într-o cameră alături de şobolani şi a ajuns de câteva ori în stare de inconştienţă.
Cu câteva luni înainte de a fi arestată, Medana Spanache suferise o operaţie de hernie de disc, despre care ea spune că a fost nereuşită. Femeia a ajuns în spatele gratiilor acuzând în continuare dureri ale coloanei vertebrale, lucru pe care l-a specificat în momentul în care a ajuns în arest. Cu toate acestea a fost consultată de un medic abia după o săptămână. Dar calvarul abia începea pentru femeie. Tratamentul prescris de medicul închisorii nu a funcţionat.
„La două săptămâni după ce am fost arestaţi preventiv, am făcut o criză de durere, am rămas înţepenită şi nu m-am mai putut ridica din pat cam o săptămână. Era un chin pentru mine să merg la baie, motiv pentru care nu am mai consumat lichide şi am mâncat cel mult un sandvich pe zi, iar pentru absolut orice trebuia să le rog pe fetele cu care stăteam în cameră să mă ajute”, ne-a povestit Medana Spanache. Femeia a cerut de mai multe ori să fie văzută de un specialist, în condiţiile în care tratamentul cu calmante pe care îl primea în închisoare nu funcţiona, dar cererile i-au fost ignorate. Ba mai mult, i-a fost adusă în cameră o colegă cu probleme psihice: „A fost adusă în cameră o persoană arestată care avea grave probleme psihice şi cu care în două nopţi m-am trezit peste mine în pat, mă strângea de gât. Într-o altă zi, aceeaşi persoană a sărit să mă bată atât pe mine cât şi pe cealaltă fată cu care stăteam în cameră”.
Târâtă pe holurile închisorii
După aproape două luni de arest, durerile groaznice la coloană au făcut-o să cadă efectiv din picioare: „Nu-mi mai simţeam picioarele şi, pentru a mă duce în cameră m-au ajutat două fete, care m-au târât pe holurile închisorii. Era cam ora 19. I-am rugat pe gardienii care erau de serviciu în acea seară să anunţe medicul penitenciarului şi să cheme salvarea să mă ducă de urgenţă la spital pentru că-mi era foarte rău. Au refuzat acest lucru. În cursul acelei nopţi de nenumărate ori colegele de cameră au solicitat gardienilor să cheme salvarea şi să mă transporte la spital deoarece mă simţeam foarte rău, însă aceştia au spus că nu se poate acest lucru deoarece noaptea nu se deschid uşile de la celule. La ora 10 seara le încuiau cu un lacăt pe care-l deschideau la ora 06 dimineaţa”, susţine femeia.
Poliţistele s-au speriat de starea ei de sănătate şi au refuzat să o însoţească
După o asemenea noapte orice om normal s-ar fi aşteptat ca femeia să fie dusă la spital. Nu însă şi în acest caz. A urmat o zi care aduce aminte mai degrabă de filmul „Moartea domnului Lăzărescu”. La ora 7.30 femeia a fost anunţată că trebuie să îşi facă bagajele pentru că urmează să fie mutată la închisoarea Târgşor. Femeia susţine că a insistat din nou să fie văzută de un medic, fiind în situaţia de a nu-şi mai simţi picioarele, dar a primit în schimb ameninţări de la un gardian:
„A venit un gardian care a început să urle la mine şi să mă ameninţe că dacă nu mă ridic imediat să-mi fac bagajul să plec o să aibă el grijă de mine. Nu am putut să merg, m-au luat pe sus pentru că mi-au spus că nu-i interesează cum mă simt sau cât de rău îmi este, eu nu mai am cum să rămân acolo şi mă vor duce la Târgşor în orice situaţie. M-au coborât la parter într-o pătură, unde mă aşteptau două poliţiste care trebuiau să fie escortele care să însoţească duba de poliţie până la penitenciarul Târgşor. În momentul în care m-au văzut cum sunt, au refuzat să meargă cu mine. S-au certat cu doctora preţ de vreo 2 ore. Pe mine m-au aşezat într-o pătură, într-un scaun cu rotile şi m-au lăsat aşa în uşa de intrare în arestul Central, unde am aşteptat până s-au decis ce fac cu mine”.
Femeia susţine că există martori care au asistat la aceste scene şi care ar putea depune mărturie în favoarea acuzaţiilor sale.
„Luaţi leguma asta de aici!”
Într-un final, responsabilii închisorii au decis să o ducă pe Spanache la închisoarea Târgşor. Povesteşte că nu îşi aminteşte drumul pentru că imediat după ce a părăsit Bucureştiul a leşinat şi a fost trezită la destinaţie. Numai că la Târgşor, medicul închisorii a refuzat să o primească din cauza stării de sănătate: „Când am ajuns la Târgşor, medicul de acolo s-a uitat la mine şi a refuzat să mă primească: „Luaţi leguma asta de aici că eu nu am nevoie de asta aici!„.
M-au luat înapoi şi am plecat spre Bucureşti. M-au dus înapoi la arestul Central şi m-au lăsat în hol pe o băncuţă, unde am stat mai bine de două ore. Deja durerile deveniseră insuportabile. Tot ce-i rugam era să mă ducă la un medic.
Pe la ora 17.30 m-au dus la Bagdasar Arseni, la camera de urgenţă şi, în momentul în care medicul care era de gardă m-a văzut şi a auzit că de 2-3 zile nu mâncasem şi nu băusem apă pentru că nu puteam să merg la toaletă m-a trimis de urgenţă să-mi facă o ecografie abdominală şi apoi mi-a pus o perfuzie cu calmante şi să mă hidrateze”.
Seara, femeia a fost dusă înapoi în arestul Central. A doua zi a fost transferată la închisoarea Rahova, unde iniţial medicul a refuzat să o primească din cauza stării de sănătate.
Tratament de Rahova: „Fizioterapeutul îşi făcea treaba doar dacă îi era atins organul genital”
Intrarea la Rahova a reprezentat un nou moment şocant din saga femeii din timpul arestului preventiv. I s-a cerut să îşi scoată lucrurile din bagaj pentru a fi controlate, numai că ea nu se putea ţine pe picioare. Aşa că Spanache s-a aşezat în genunchi şi a întins hainele pe holul de la intrare în faţa gardienilor.
La Rahova i-au administrat, de două ori pe zi, un cocktail foarte puternic de calmante care conţinea, printre altele, dexametazona, algifen, piafen, ketonal, cloroxazona, tramadol şi diazepam.
„În toată perioada cât am stat la Rahova, la spital, mi-au făcut acelaşi tratament de două ori pe zi. La un moment dat, deoarece aveam toate venele făcute praf şi nu-mi mai puteau administra tratamentul intravenos, mi-l dădeau şi-l beam. Mai mult, la un moment dat, o asistentă mi-a adresat o întrebare care m-a şocat efectiv „Fă, dar nu mai crăpi odată? Că eu nu înţeleg cum de-ţi mai rezista inima la ce-ţi bagă ăştia în tine”.
Într-un final, la vreo două săptămâni după ce am ajuns la Rahova, m-au dus să fac RMN. În momentul în care au venit să mă ia din cameră, poliţista care trebuia să meargă cu mine mi-a spus că „să nu îndrăznesc să vreau să merg cu scaunul cu rotile, pentru că ea nu e plătită să-mi împingă mie căruciorul şi trebuie să merg pe picioarele mele”. Când i-am spus că nu pot a început să ţipe la mine şi, deşi am încercat să mă ridic, am căzut pentru că nu-mi simţeam picioarele şi nu puteam să merg. Atunci au chemat un brancardier şi m-au dus totuşi cu scaunul cu rotile să fac acel RMN”, povesteşte femeia.
Referitor la dificultatea cu care era transportată, s-a ajuns în situaţia ca ea nici măcar să nu fie dusă la termenele de judecată pe care le avea pentru prelungirea măsurii arestării preventive. Gardienii îi motivau că este netransportabilă.
Cum a fost întrerupt un tratament care o ajuta
După ce i-a fost făcut RMN-ul, medicii de la Rahova au decis că femeia are nevoie să facă fizioterapie. Spune că exerciţiile au ajutat-o şi a reuşit să se ridice din scaunul cu rotile şi să meargă cu un cadru metalic. Numai că a urmat o altă scenă umilitoare. „Tehnicianul fizioterapeut avea o „metodă” foarte neobişnuită în efectuarea fizioterapiei în ceea ce priveşte femeile pe care le trata. Anumite terapii „nu putea” să le efectueze decât dacă femeile îi ţineau organul genital în mână. Când am refuzat să fac acest lucru mi-a spus foarte clar că nu are cum să mă ajute decât dacă fac asta. Am refuzat categoric şi atunci a refuzat să-mi mai facă acel procedeu care consta în fizioterapie cu ultrasunete şi care chiar mă ajuta”, povesteşte Spanache.
Colegele de cameră au tăiat-o pe mâini
Femeia a fost umilită la Rahova şi de colegele de cameră. Susţine că a fost ameninţată că va fi bătută, violată şi chiar că va fi îmbolnăvită de una dintre colegele care avea HIV. „Pe lângă faptul că ajunsesem să nu mai dorm noaptea deloc, stăteam tot timpul cu un capac de conservă şi cu un pix în buzunar pentru a mă apăra. Din cauza tratamentului mi-a căzut foarte mult păr şi am ajuns aproape cheală. La momentul la care m-au dus la spitalul penitenciar Rahova aveam 65 kg, iar într-o săptămână, din cauza tratamentului, ajunsesem la 90 kg, în condiţiile în care mâncam un sandvich pe zi. Trei dintre colegele cu care stăteam în cameră m-au tăiat pe mâini şi pe picioare cu un capac de conservă, m-au muşcat şi au vrut să-mi introducă un fierbător încins în zonele intime”, povesteşte cu lacrimi în ochi femeia.
Viaţa la Târgşor: şobolani, frig, canalizare înfundatăşi curent electric doar între anumite ore
La începutul lunii februarie 2017, părea că a scăpat de tratamentul inuman de la Rahova. Medana Spanache a fost anunţat că va fi mutată la Târgşor:„Deşi eram încă sub tratament şi făceam fizioterapie, la ora 03 dimineaţa au venit şi m-au luat din cameră şi, după ce am stat în ger, la poarta închisorii, până pe la ora 05.30-06.00 dimineaţa am plecat cu duba spre Târgşor. Ca să pot urca în dubă m-au cărat efectiv pe braţe şi m-au târât pe scări pentru că nu mă puteau urca pe braţe, uşa dubei fiind foarte îngustă. În timpul drumului mi-a fost foarte rău şi i-am rugat să mă lase să mă întind pe jos în dubă pentru că nu mai puteam să stau din cauza durerii în poziţia aceea. Mi-au spus că nu se poate şi că oricum nu mai durează mult până ajungem. La un moment dat am leşinat de durere şi m-au trezit cu două palme când am ajuns la penitenciarul Târgşor”.
I-au dispărut actele medicale peste noapte
La o zi după ce a ajuns la Târgşor, Spanache a solicitat să i se administreze un calmant care să îi atenueze durerile la coloană. Spune că medicul a venit cu o seringă în care era deja un cocktail de medicamente şi care nu avea protecţie pe ac. Nu ştie ce i-au administrat, dar îşi aminteşte că timp de trei zile a fost ameţită.
„Atunci avocata meu a venit la grefă şi a fost şocată când a văzut cum eram şi cât de incoerentă eram. A făcut o plângere către conducerea penitenciarului şi ANP. Medicul a venit să mă vadă în data de 07 februarie şi era foarte supărat pe mine pentru că avocata mea a făcut acea plângere”, povesteşte femeia. Spune că, totuşi, din acel moment doctorul a venit cu seringile sigilate. Dar surprizele nu s-au oprit aici. În data de 8 februarie, conducerea penitenciarului a aprobat ca Medana Spanache să aibă parte de un însoţitor din cauza problemelor de sănătate. Totuşi, a doua zi i-au retras acest ajutor, motivând că actele medicale de la dosar nu justifică aşa ceva. Numai că actele existaseră, pentru că pe baza lor luaseră decizia cu o zi înainte să îi asigure însoţitor. „Documentele medicale de la dosarul meu dispăruseră peste noapte”, povesteşte femeia.
Condiţii de penitenciar: cu geamurile larg deschise în plină iarnă
Medana Spanache a descris şi cum arată în interior închisoarea de femei Târgşor: „În cameră aveam şobolani. Uşa de la baie era roasă de şobolani, apa nu se trăgea la toaletă, canalizarea era înfundată şi refula. Stăteam tot timpul cu geamurile deschise din cauza mirosului. Noaptea mai uitau să dea drumul la căldură , iar curent electric aveam doar între anumite ore”. Descrierea este cu atât mai importantă cu cât este descrisă o perioadă din plină iarnă, februarie 2017.
În duba cu care erau transportate deţinutele ningea
În perioadă cât a fost închisă la Târgşor, femeia a fost adusă de mai multe ori în faţa judecătorilor din Bucureşti. Numai că drumul a fost de fiecare dată o experienţă dureroasă:
„Duba cu care eram transportate nu era încălzită, iar trapele erau sudate în poziţia deschis şi ningea în dubă. Era un ger cumplit. Când am întrebat de ce nu dau căldură în dubă ne-au explicat că trebuie să facă economie de combustibil şi că aşa a decis directorul penitenciarului. Şi că tot el a decis şi faptul că trapele trebuie să fie sudate aşa pentru că „nu-l interesează că iarna e ger în dubă, şi, dacă iarna le e frig nenorocitelor, să crape”.
În toată perioada cât am fost la Târgşor, deşi în Biletul de externare de la Rahova era precizat faptul că trebuie să stau doar culcată, de fiecare dată când am fost transportată undeva, la instanţă sau la spital, am fost dusă cu duba, nepunându-se niciun moment în discuţie să fiu transportată cu o salvare, motivarea celor de acolo fiind că „este stricată„”, povesteşte Spanache.
La finalul lunii februarie 2017, Medana Spanache a fost eliberată din arestul preventiv şi plasată în arest la domiciului pentru câteva luni, iar acum se află sub control judiciar. Spune că nu speră la un proces echitabil. În zilele următoare vom prezenta detalii şocante din dosarul Medanei Spanache şi a soţului ei, dar şi varianta femeii asupra evenimentelor petrecute în toamna anului 2015, evenimente care au dus-o în spatele gratiilor. Semnele de întrebare pe care le ridică acest dosar reprezintă şi o posibilă explicaţie pentru tratamentul de care a avut parte în peniteciar.