„Nu mi-ar fi trecut prin minte că vreodată îmi va fi interzis să intru într-o biserică în țara mea sau, mai rău, că niște bănuiți slujitori ai preotului și parohiei (căci acolo i-am găsit, transformați în paznici) îmi vor adresa cuvinte jignitoare, răstite, îmi vor vorbi la per tu și-mi vor spune că ar trebui să le mulțumesc că m-au lăsat să intru în biserică”, scrie Simona Ionescu.

„Ei bine, da, exact cu o asemenea situație m-am confruntat în seara de Rusalii, la Biserica Sfântul Spiridon cel Nou din centrul Bucureștiului, la doi pași de Patriarhie. La Biserica unde, în cursul zilei, Preafericitul Părinte Daniel slujise, sfințise și binecuvântase mulțimea de enoriași care venise în urma mediatizării”, mai spune, pe Facebook, redactorul-șef al cotidianului Evenimentul zilei.

„Am aflat de pe o pagină-eveniment creată de biserica respectivă pe Facebook, că în ziua de Rusalii, între orele 08.45 și 23.45, credincioșii vor putea pătrunde în altar să se închine la Crucea și Cartea Sfântă. Situație unică pentru femei și copii, de aceea lumea a venit în număr mare. Când mi-am terminat treaba la ziar și acasă, am hotărât să mergem și noi.

Sunt un om crescut în credință, căruia Dumnezeu i-a arătat că îl iubește deschizându-mi calea către medici ce mi-au salvat viața. Când e o mare sărbătoare sau când am timp intru și într-o biserică, pentru o întâlnire cu Dumnezeu, cu Isus Hristos și Maica Domnului. Vroiam să merg la Biserica Sf. Spiridon cel Nou pentru că acolo a fost botezat primul meu nepoțel. Cu pace în suflet am plecat spre biserică cu fiu-meu și doi copii”, își continuă Simona Ionescu relatarea.

Dar, în loc de pace, un paznic alunga oamenii de la biseric: „Erau orele 22.00-22.15 când am ajuns. În curte, câteva femei adunau cutii cu marfă – băuturi și mâncare – și le depozitau într-o mașină. Se făcuse vânzare mare, fiindcă fuseseră mii de oameni peste zi. În fața porții închise, vreo zece persoane se rugau de un bărbat în cămașă albă să le lase să intre ”pentru un minut, să ne închinăm și să sărutăm icoana”. Bărbatul răspundea invaribil: S-a închis, nu mai e preotul, nu se poate.

Dialogul și rugile oamenilor, umilitoare la un moment dat, sunt redate pe scurta înregistrare. Am dat drumul la telefon pe Rec în momentul în care am văzut cum invitația la rugăciune se transformă într-o bătaie de joc, iar oamenii încep să se revolte. Deși intenționasem să plec, atunci am decis să rămân. Eram ziarist. Și ca ziarist am încercat întotdeauna să aduc oamenii spre și la biserică, nu să-i alung din Casa Domnului. Iar acum exact la asta asistam: oameni ai bisericii care ne chemaseră la rugăciune, ne alungau fiindcă nu mai aveau chef de noi”.

Nici prezența unor jurnaliști nu a fost de natură să le schimbe atitudinea angajaților bisericii. „Una dintre doamnele din fața porții deja ferecate, fiindcă bărbatul în cămașa albă plecase într-o mașină cu număr de Giurgiu, a căutat pe net și a găsit numărul de telefon al preotului. A sunat și a vorbit cu dânsul, explicându-i situația și că oamenii tot vin fiindcă se știa că se poate intra până la 23.45. Am auzit cu toții cum preotul a refuzat să vină, spunând, e drept, că-i pare rău. O femeie romă, cu un copil bolnav, l-a rugat și ea insistent, apoi i-a strigat că va chema televiziunile. Preotul a închis, dar peste câteva minute au apărut doi tineri care au desferecat poarta. ”Repede, repede, prin spate, intrați direct în altar”, a zis unul.

Certați și ploștiți de atâta iubire, am intrat unul după altul în altar, parcă speriați să nu fim luați la rost și de preot. Vreo 15-20 de oameni puși de părinte să execute rapid ritualul. O secvență ca-ntr-un film de Andrei Tarkovski. Uluitor, umilitor. Cred că și Patriarhul Daniel, dacă ne-ar fi văzut, s-ar fi rușinat.

La ieșierea din altar în curte, am dat peste cei doi tineri care ne deschiseseră poarta. Așteptam să iasă un bărbat căruia îi împrumutasem eșarfa mea fiindcă, venit din spital, era într-un tricou fără mâneci și i s-a spus că nu poate intra așa, că e păcat”, mai povestește redactorul-șef al EvZ.

„Cei doi paznici, diaconi, slujitori ai preotului sau ce-or fi fost au tăbărât cu gura pe mine, deranjați că staționam încă în curtea bisericii. Au urmat jignirile și obrazniciile de care am pomenit la început. Niște golani adăpostiți în Casa Domnului de către preotul care locuiește lângă măreața biserică! I-am văzut la plecare cum se strecurau pe lângă ziduri, în timp ce alți credincioși, veniți după noi, căutau să intre în biserică. Citiseră și ei pe Facebook că e deschis până la ora 23.45. N-au mai apucat să intre în altar. Preotul, anunțat că vreau să stau de vorbă cu el la modul serios, fugise împreună cu suita la adăpostul întunericului.

Rușinos, Preafericite Daniel, și-au bătut joc de ceremonia pe care ați patronat-o peste zi în splendida Biserică Sf. Spiridon cel Nou și difuzată de televiziuni! Nicăieri în Europa credincioșii nu sunt izgoniți din biserici și tratați ca slugi”, se încheie trista relatare.

 

Te-ar putea interesa și: