Prima vizită oficială a președintelui ales al Ucrainei, Vladimir Zelenski, s-a desfășurat la Bruxelles, la sediile UE și NATO, și a marcat o primă ieșire dar și prima poziționare consistentă a fostului actor de sit-com devenit politician.
Consiliat bine în domeniul politicii externe chiar de adjunctul șefului administrației prezidențiale - care e nimeni altul decât fostul ambasador al Ucrainei la NATO, Vadim Prystaiko – Vladimir Zelenski a sesizat și el, ca întreaga sa echipă de imagine, deficitul de încredere din capitalele europene pentru orientarea strategică viitoare a Ucrainei și pentru persoana președintelui. Problema vine cu precădere din faptul că Zelenski nu a mai făcut niciodată politică dar mai ales din cauza că actualul președinte a făcut din ambiguitate un aliat în campania electorală trecută pentru Prezidențiale, și repetă abordarea ambiguă în poziționări și în alegerile generale actuale pentru Rada Supremă. De aceea a ales acest turneu, cu mesaje clare.
Astfel, încă de la simbolistica primei vizite a sale peste hotare, care a avut ca destinație Bruxelles-ul și sediile UE și NATO, Zelenski a transmis un mesaj puternic tuturor europenilor. Apoi mesajul explicit transmis a fost acela că Ucraina își păstrează orientarea strategică proeuropeană și aspirațiile – incluse, e adevărat, chiar în Constituție, fapt ce iar fi limitat oricum creativitatea, dacă viza opțiuni contrare – de a intra în viitor în UE și NATO.
Deci noul președinte ucrainean a ales continuitatea în orientarea strategică, precum și politica externă, de securitate și apărare. Cele două deziderate au fost afirmate explicit de lângă secretarul general al NATO, Jens Stolternberg. Zelenski a afirmat chiar că statutul de membru deplin al UE și NATO e o prioritate a politicii sale externe. Anterior aceleași discuții amabile și reasigurări au fost lansate Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
Cu aceeași ocazie, a fost abordată, într-o formă mult mai neclară, perspectiva relației cu Rusia. Zelenski și-a reafirmat dorința de a ajunge la un acord de încetare a focului în Donbas cu Rusia, aplicând acordurile de la Minsk – o sumă de prevederi care au fost necesare la oprirea luptelor, dar care ridică discuții privind succesiunea condițiilor prevăzute, pentru că varianta rusă impusă formatului Normandia, cu Franța și Germania în prim plan, a fost aceea de a valida o variantă de lideri locali în Donetsk și Luhansk înaintea oricărei discuții privind retragerea trupelor și armamentelor. Practic, Rusia acționează la fel ca în toate conflictele înghețate, de aceea abordarea privind negocierea e discutabilă.
Totuși, noul președinte ucrainean a mai adăugat o formulare interesantă. După ce zilele de după preluarea președinției a vorbit despre Rusia drept provocare și amenințare la adresa securității Ucrainei, acum a formulat acuzând puterea militară a Rusiei care reprezintă o provocare majoră pentru Ucraina. Iar de lângă Secretarul General al NATO - căruia i-a mulțumit pentru training și sprijin - a susținut că trebuie totuși ca Ucraina să se poată proteja, că Ucraina și NATO au drept sarcină să asigure securitatea și stabilitatea în regiunea Mării Negre. Aceste observații ar duce la interpetarea nevoii de a avea capacitatea de descurajare majoră înainte de a proceda la negocieri cu Rusia, pentru ca Ucraina să nu fie într-o poziție de negociere slabă.
Controversat, greu de înțeles, complet neconvențional, impredictibil și ambiguu prin comportament pentru partenerii occidentali și cu stângăciile unui nou venit în pollitică, totuși Președintele Ucrainei a marcat un prim punct major și a rostit un mesaj substanțial. Chiar și originalitățile sale neconvenționale de acasă se estompează sau sunt privite cu mai multă îngăduință, așa cum a fost cazul abordării populiste privind completarea structurii și membrilor partidului său, Servitorul Poporului, dar și a listei electorale, aici fiind vorba despre un concurs al celor mai morali, pentru care au fost invitați să se înscrie toți cetățenii Ucrainei.
Pe valul de simpatie existent și pe baza votului uriaș obținut în al doilea tur de scrutin, Vladimir Zelenski a lansat și această variantă inedită și neconvențională de a completa listele de candidați și pe cele ale membrilor de partid prin atragerea oamenilor din societate pe care să parieze, majoritatea atrași de perspectiva reală și ușoară de a câștiga alegerile și de a intra în Parlament.
Condițiile lui Zelenski pentru cursa lansată cetățenilor ucraineni sunt: să nu fi făcut politică niciodată – exact ca Zelenski, să propună legi noi și să-și prezinte profesionalismul și comportamentul profund moral. Candiații urmează să fie, ulterior, verificați și evaluați cu ajutorul unor companii internaționale – probabil de resurse umane. Onestitatea candidaților potențiali ar putea fi testată cu detectorul de minciuni de către oamenii partidului, mai susțin documentele partidului.
Zelenski nu prea are membri în partidul proaspăt înființat, cu numele sit-com-ului care l-a făcut celebru, și în care juca rolul profesorului devenit președinte. Perspectiva câștigării alegerilor generale i-ar permite să implementeze reforme poate mai puțin populare și să formeze un nou guvern. În plus, există o susținere nedisimulată a organismelor europene pentru perspectiva implementării reformele solicitate de UE. La alegerile din 21 iulie se presupune că Partidul Servitorul Poporului va câștiga scrutinul relative, dar fără a obține majoritatea. Mai mult, ultimele sondaje arată că, după numirile mai puțin fericite pe care le-a făcut – șeful administrației în persoana avocatului oligarhului Kolomoiski și șeful statului major al Armatie un general înfrânt rușinos la Ilovaisk, în Donbas - Zelenski ar fi pierdut circa 10%, de la 40 la 30%, un scor mult mai relevant decât cele ale urmăritorilor săi care sunt sub jumătatea partidului său ca intenție de vot, dacă nu chiar cu un procent cu o singură cifră.