Astăzi se împlinesc doi ani de la cumplita moarte a unui mesager venit , tocmai din Țara Soarelui Răsare, să predea românilor limba japoneză. Yurika Masuno s-a prăpădit la doar la 20 de ani, ucisă de un criminal, Nicolae Vlad, lăsat în libertate deși ucidea, viola și jefuia bătrâne în București și în județul Ilfov. Fata era fiica unui celebru programator și compozitor, recunoscut la nivel mondial, Hiroyuki Masuno, cel care a creat celebra consolă Nintendo. Despre ea, fostul ambasador al japoniei în România, Kanji Tsushima , a ascris că era studentă la o mult respectată universitate catolică, „Sa­cré Coeur“ - „Seishin Daigaku“, una din­tre cele mai bune universităţi pentru fe­mei din Japonia.

În timp ce românii sărbătoreau „Sfânta Maria”, în urmă cu doi ani, Yurika Masuno, o tânără studentă a celebrei universități catolice închinate Fecioarei Maria, „Sa­cré Coeur“, ateriza în România, țara pe care mulți o consideră „Grădina Maicii Domnului”. Destinul fetei care studia la universitatea din Tokyo, înființată de călugărițele catolice, în 1948, a fost unul crunt. În loc să ajungă la Craiova, acolo unde era așteptată de  reprezentanții AIESEC, asociația internațională a studenților, a sfârșit la marginea unei păduri.

 Pe 17 august, într-o lizieră din apropierea aeroportului „Henri Coandă”, din Otopeni,  a fost găsit trupul neînsuflețit al fetei.  Ulterior, s-a aflat că pe data de 15 august 2012, Nicolae Vlad a abordat-o pe studenta japoneză pe Aeroportul „Henri Coandă”, a dus-o cu taxiul în apropierea comunei Baloteşti, a violat-o şi a ucis-o. El a încercat să-i ascundă cadavrul în pădure. Anchetatorii au stabilit că el este făptaşul după efectuarea probelor ADN.

De atunci, un polițist a fost arestat, șefi de la Poliția Ilfov și de la Transporturi au fost schimbați iar Guvernul a schimbat legea în așa fel încât să le interzică bagajiștilor, de genul lui Nicolae Vlad, să mai acosteze clienți în aeroport.

Cei care au modificat legea nu și-au pus problema, însă, că același lucru – acostarea călătorilor de taximetriști pirați sau alți indivizi – se poate întâmpla în gări, autogări sau în porturi, de exemplu. Dacă tatăl tinerei japoneze ar vrea să evite aeroportul și ar vrea să vină cu trenul?. Acolo ar putea avea aceeași soartă ca și fiica lui pentru că nu se interzice acostarea călătorilor.

În anul în care Yurika Masuno, fiica celebrului inventator al jocului pe calculator Nintendo, a murit, Kanji Tsushima fostul ambasador al Japoniei în România, scria, în Revista 22, că tânăra era studentă la o mult respectată universitate catolică, „Sa­cré Coeur“ - „Seishin Daigaku“, una din­tre cele mai bune universităţi pentru fe­mei din Japonia, care a dat societăţii ni­po­ne multe demnitare. Universitatea a în­ce­put în 1915, ca liceu (Sacré Coeur) pen­tru fiicele diplomaţilor aflaţi la Tokyo şi pen­tru cele ale familiilor japoneze bogate.

Societatea Inimii Sacre (Sacré-Coeur) este o comunitate religioasă pentru femei, fondată în Franța, la începutul secolului al 19-lea, de către Sophie Barat. Congregația are birouri în 41 de țări. Surorile lucrează în multe domenii dar pun accent pe învățământ, în special educația fetelor și femeilor.

Complicitatea autorităților

Soarta tinerei japoneze ucisă în pădurea de la Corbeanca putea fi alta dacă, timp de un an şi jumătate, ucigaşul ei ar fi fost arestat. Vlad Nicolae a fost reclamat, prima oară în februarie 2011, aşa cum a mărturisit o bătrâna din Baloteşti. De atunci şi până în ziua în care a ucis-o pe Yurika Masumo, spun anchetatorii, el a mai violat cel puţin cinci femei, una dintre ele murind la scurt timp după ce a fost bătută şi siluită de individ. Şirul infracţiunilor comise de Nicolae a încetat abia pe 18 august, la trei zile după ce a fost omorâtă Yurika, atunci când a fost prins ucigaşul în serie. Cu puţin timp înainte, părinţii tinerei de 20 de ani au dat-o dispărută pe fiica lor pentru că nu a mai ajuns în Craiova iar Ambasada Japoneză a alertat autorităţile române. Acesta a fost momentul în care s-a pus în mişcare „motorul” unei anchete care a stabilit că Vlad Nicolae a mai ucis sau violat şi alte femei. 

A treia victimă a ucigașului român a murit la spital

Criminaliștii români au reușit să demonstreze, cu ajutorul analizelor efectuate în laboratorul de genetică al INML, că Nicoale Vlad a se face vinovat și de moartea unei a treia victime care a murit la spital. Procurorii Parchetului General au stabilit că, până să o ucidă pe studenta japoneză Vlad Nicolae a violat şi ucis, în martie 2012, o bătrână de 85 de ani. Vlad Nicolae e acuzat, astfel, de trei crime, patru violuri şi o tâlhărie. Procurorii Parchetului General stabilit că, pe 1 martie 2012, în jurul orei 20,30, prin forţarea unei uşi de acces, Vlad Nicolae a pătruns în locuinţa unei femei de 85 de ani, din București. Apoi, „prin exercitarea de violenţe asupra acesteia, a deposedat-o de mai multe bunuri (bani şi alimente) şi a întreţinut acte sexuale cu aceasta. După agresiune, victima a rămas spitalizată până la data de 14 aprilie, când a decedat. Iniţial, Vlad Nicolae era urmărit penal în acest caz pentru viol, lipsire de libertate în mod ilegal şi violare de domiciliu. De asemenea, Nicolae Vlad este cercetat şi pentru uciderea în august 2012 a unei femei în vârstă de 74 de ani. Din probele administrate, a rezultat că, în noaptea de 5/6 august, Vlad Nicolae a pătruns fără drept în locuinţa victimei S.T. (persoană în vârstă de 74 de ani, care locuia singură într-o garsonieră) din localitatea Baloteşti, unde, prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta. Apoi Vlad Nicolae a ucis-o pe femeie, prin sugrumare.

În urma anchetei declanșate de Parchetul General, trei polițiști de la IPJ Ilfov au fost cercetați. De asemenea, conducerile IPJ Ilfov și cea de la Poliția Transporturi București au fost schimbate. Totodată, șeful Parchetului Buftea a fost demis iar în cazul altor doi procurori a fost sesizat Consiliul Superior al magistraturii. Concluzia Parchetului General a fost că Vlad Nicolae a scăpat de faptele sale din cauza anchetatorilor care nu au luat măsuri atunci când a trebuit pentru a evita tragedia de la Otopeni. În final, poliţistul Gică Ştefănache de la Poliția Otopeni a fost condamnat,  la patru ani de închisoare cu executare pentru favorizarea lui Nicolae Vlad, trei ani pentru fals, doi ani pentru  uz de fals şi alţi doi ani pentru abuz în serviciu. Potrivit anchetatorilor, în perioada mai 2010 - august 2012, Nicolae Vlad a comis mai multe infracţiuni de violenţă în localitatea ilfoveană Baloteşti şi în Bucureşti.

Filmul unei crime care a îngrozit România

Nicolae Vlad a fost condamnat, definitiv, la închisoare pe viață, pe 7 octombrie 2013, de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă care a menținut decizia Curții de Apel București.

Criminalul a fost arestat preventiv în 19 august 2012,  la două zile după ce a fost descoperit trupul neînsuflețit al studentei Yurika Masuno. Acesta a negat în faţa anchetatorilor că ar fi ucis-o pe japoneză.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că Nicolae Vlad, deşi neşcolarizat, are cunoştinţe minimale de limba engleză. În acest context, Nicolae Vlad ar fi convins-o pe tânără să urce într-un taxi parcat în afara aeroportului, în apropiere de DN1, spunându-i că o va duce la o gară, însă a cerut şoferului să meargă în direcţia opusă Bucureştiului, către Baloteşti, iar imediat după localitatea Otopeni, în zona pădurii, i-a cerut să oprească taxi-ul, după care au coborât.

După ce au coborât din taxi, Nicolae Vlad ar fi tras-o cu forţa pe Yurika Masuno în pădurea care mărgineşte drumul, unde prin violenţă a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, apoi a ucis-o „prin comprimare toracică şi prin strangulare”, acoperind cadavrul cu frunze uscate pentru a îngreuna descoperirea acestuia.

Totodată, la o distanţă relativ mică de locul crimei, Nicolae Vlad a deschis, prin forţare, geamantanul acesteia, din care a luat un telefon mobil, o cameră foto, un laptop, precum şi banii pe care tânăra îi avea la ea.

Potrivit raportului medico-legal, moartea tinerei a fost violentă, fiind cauzată de o asfixie mecanică prin comprimare buco-cervico-toracală.

Domnişoara japoneză de la Sacré Coeur

Fostul ambassador al Japoniei, Kanji Tsushima,  a denumit această dramă, în Revista 22, „un caz foarte nefericit atât pentru ro­mâni, cât şi pentru ja­ponezi.”.

„Ce m-a mâhnit profund în această împrejurare este pră­pastia uriaşă între in­ten­ţia curată şi frumoasă a vic­timei, aceea de a fi apre­ci­ată în România, şi intenţia ucigaşului doar de a o ucide pe tânăra fată, fără să-i pese deloc de ce venise ea de la mii de ki­lo­metri. E o discrepanţă abisală. În aceeaşi perioadă a fost ucisă în Siria şi jurnalista Mika Yamamoto, aflată la faţa locului ca să transmită fotografii ale crâncenelor lupte de acolo. Despre această jurnalistă ucisă în Siria se vorbeşte mult mai mult în mediile japoneze decât despre tânăra ucisă lângă Otopeni şi, deşi cazul din Siria e trist şi regretabil, el este totuşi foarte diferit de cel din România. Eu, care cu­nosc bine atmosfera aceea extrem de ne­plăcută de pe Aeroportul Otopeni, mă tot întreb: cum se face că nimeni nu s-a gân­dit să vină s-o întâmpine pe tânăra ja­poneză şi să-i organizeze în siguranţă călă­toria până la Craiova, unde era aşteptată ca să predea limba japoneză celor de aco­lo? N-am aflat nimic despre toate astea, după cum n-am aflat nici de ce taxi­me­tristul nu a avut nimic de spus când a văzut persoana ucigaşului în compania unei tinere japoneze.

În 2007, un tânăr japonez, un „stalker“ (urmăritor) pe lângă profesoara lui de engleză, care era chiar o englezoaică, a urmărit-o, a violat-o şi a ucis-o. Pro­ce­sul s-a terminat anul aces­ta, iar sentinţa a fost în­chisoare pe viaţă, deşi pă­rinţii victimei ceruseră pe­deapsa cu moartea. Pro­babil a contat că agresorul nu era recidivist. În cazul ucigaşului român, după cum relatează presa, sen­tinţa nu va fi mai mare de 25 de ani de închisoare. Rămâne discrepanţa despre care aminteam mai sus. Şi mai rămâne faptul că autorităţile române vor trebui să ia măsuri serioase faţă de toţi acei dubioşi taximetrişti care pândesc în salonul de aşteptare al aeroportului.

Cazul tinerei japoneze ucisă sălbatic lângă Otopeni mi-a amintit de moartea prie­te­nului meu Hajime Hori, muşcat de un câi­ne vagabond, în ianuarie, 2006, la Bucu­reşti. Era înaintea venirii mele pentru a pa­tra oară în România. D-l Hori, di­rec­to­rul companiei Koyo Seiko, era persoana ca­re salvase uzina electrică din Ale­xan­dria, lăsată de comunişti într-o mare pa­ragină, şi, de pe urma acestei uzine puse pe picioare de d-l Hori, alexandrenii au be­neficiat de ani buni de încălzire. Salvată de japonezi a fost şi fabrica de rulmenţi din Alexandria şi tot d-l Hori fusese în centrul acestei acţiuni. Din păcate, d-l Ho­ri nu şi-a putut citi soarta, cum că va mu­ri în Bucureşti, muşcat de un câine al stră­zii...

Mă întorc la tânăra japoneză, violată şi ucisă lângă Otopeni: era studentă la o mult respectată universitate catolică, „Sa­cré Coeur“ - „Seishin Daigaku“, una din­tre cele mai bune universităţi pentru fe­mei din Japonia, care a dat societăţii ni­po­ne multe demnitare. Universitatea a în­ce­put în 1915, ca liceu (Sacré Coeur) pen­tru fiicele diplomaţilor aflaţi la Tokyo şi pen­tru cele ale familiilor japoneze bogate. Pri­mul dascăl român care a predat limba ja­po­neză în România, Ioan Timuş (1890-1969), a stat în Japonia din 1917 până aproa­pe de marele cutremur de 8,5 grade pe scara Rich­ter din 1923, care a făcut din Tokyo o ruină. Dacă romanul sau Ogio-san (Dom­ni­şoarele) este o autobiografie, atunci el în­­suşi a lucrat ca professor de muzică chiar la Liceul Sacré Coeur Sei­shin, pre­mer­gă­torul universităţii de azi. Lucrările lui Ioan Timuş despre Japonia au fost apre­ciate chiar de Nicolae Iorga. Ro­manul său Ogio-san evocă, nostalgic pen­tru mine, scene cotidiene din trecutul vie­ţii noastre. Prin talentul d-lui Timuş, domnişoarele noas­­tre de la Seishin prind din nou viaţă. Da­că s-ar fi putut, aş fi vrut să-i vorbesc d-lui Timuş despre intenţia fru­moasă a dom­­nişoarei de la Sacré Coeur din Ja­po­nia.”