Andreea Șuilea. Tehnica actoricească demonstrată într-un exercițiu de ambiție neprogramat, dar copleșitor

Pe Andreea Șuilea am cunoscut-o la Teatrul ”Masca”, în rolul Zeiței Isis, din spectacolul ”Istoria dansului”.
Era ziua repetiției generale cu statuile vivante, înaintea stagiunii de vară, de-a lungul căreia sunt programate mai mult de 150 de reprezentații în București și în țară.
Andreea ne-a fost apoi oaspete în studioul ”Evenimentului zilei”, la emisiunea ActReflect.
Cum viața te ia adesea prin surprindere, am avut șansa de a vedea pe viu ce înseamnă tehnica actoricească în toată splendoarea sa.
În timpul înregistrării, pe un platou din apropierea redacției încep repetițiile unui concert programat a doua zi. Bașii de amplitudine îți dau senzația că vor sparge pereții.
Mă uit la Andreea. Continua să vorbească pe temele scenei și ale vieții, fără să schițeze nici cea mai firavă grimasă, fără vreo tresărire care să arate privitorului că e deranjată de ceea ce se întâmplă în jurul ei.
Mi-am adus aminte de ceea ce îmi spuneau și alți actori, de-a lungul timpului, despre cât de complicat e să te detașezi de toate cele ce se întâmplă în jurul lor, concentrându-se exclusiv pe rolul lor, pe care au datoria să-l ducă la capăt până la ultima virgulă a replicilor.
Povestea Andreei este interesantă prin ambiția de a deveni ceea ce este azi, actriță. Dar forța sa interioară e de-a dreptul copleșitoare.
Priviți-o!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *