Turul doi în Moldova. Igor Dodon se luptă cu acuzațiile de corupție, dar contraatacă cu anti-occidentalism

Turul doi în Moldova. Igor Dodon se luptă cu acuzațiile de corupție, dar contraatacă cu anti-occidentalism

Primul tur al alegerilor prezidențiale din Moldova s-a încheiat. Peste 1,3 milioane de oameni au votat pentru toți candidații. Fostul prim-ministru Maia Sandu, precum și actualul președinte Igor Dodon, vor intra acum în turul doi pe 15 noiembrie.

Un vot în turul doi care implică acești doi candidați - Maia Sandu și Igor Dodon -  a fost prognozat cu luni înainte de alegerile actuale. Ambii au fost adversari politici din 2016 și chiar în timpul coaliției de anul trecut, care s-a format după căderea regimului oligarhic. Această relație s-a schimbat în curând după ce Partidul Socialiștilor al lui Dodon a răsturnat guvernul lui Maia Sandu acum un an, scrie într-o analiză cercetătorul Denis Cenușă, pentru siteul New Eastern Europe.

Maia Sandu a câștigat primul loc cu 36 la sută, ceea ce reprezintă cu aproximativ 4 la sută mai mult decât principalul ei contracandidat. Pentru Maia Sandu, aceasta poate părea o răzbunare pentru înfrângerea ei din 2016. Cu toate acestea, runda a doua va fi mai dură și Igor Dodon a prezentat deja arsenalul de subiecte și instrumente pe care speră să le folosească împotriva lui Sandu. Aceasta include lupta împotriva dezinformării, care seamănă în multe privințe cu tema alegerilor din 2016. Unele subiecte sunt noi, cum ar fi COVID-19 și destabilizarea potențială din jurul conflictului transnistrean.

Pierderea alegătorilor

Sandu și Dodon au primit în total aproximativ 69% din totalul voturilor, care au fost 927.501. În general, sprijinul pe care l-au primit este mai mic decât în ​​prima rundă din 2016, care s-a ridicat la 1.229.702 sau 86 la sută din totalul voturilor.

Ne puteți urmări și pe Google News

Dodon a înregistrat o pierdere semnificativă de voturi în comparație cu Sandu. Acest lucru este valabil atât în ​​ceea ce privește numărul, cât și ponderea totală a voturilor. Dodon a pierdut în jur de 240.000 de susținători față de 2016. Pentru Sandu, pierderea a fost mai puțin tangibilă, la aproximativ 61.000 de voturi. Doar o mică parte din aceste pierderi poate fi explicată printr-o participare mai mică comparativ cu 2016, cu puțin sub 70.000 de alegători mai puțini participând la alegerile din acest an.

Ponderea redusă a voturilor lui Sandu și Dodon poate fi explicată în mare parte prin participarea altor candidați cu profiluri similare în acest an, precum Andrei Năstase și Renato Usatîi. Andrei Năstase s-a afirmat ca unul dintre principalii lideri ai opoziției, împreună cu Maia Sandu, pe platforma anti-oligarhică în perioada 2015 și 2019. Cele 43.924 de voturi câștigate de Năstase ar putea deveni cu ușurință voturi pentru Sandu în turul doi. În mod similar, o mare parte din cele 227.939 voturi ale lui Usatîi au provenit probabil de la cei care au susținut Dodon în 2016. Sandu s-a bucurat de un sprijin larg în diaspora țării, 70% din totalul voturilor exprimate în străinătate susținând candidatul.

Discursuri „anticorupție” versus „destabilizare”

Subiectul principal folosit de Sandu împotriva lui Dodon a fost corupția. Ea a discutat frecvent despre implicarea lui Dodon în schemele de corupție, precum și despre relațiile financiare ale Partidului Socialist cu Rusia și fostul regim oligarhic. Într-o serie de dezvăluiri, filmările care-l arată președintele în funcție acceptând mită de la oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc au inundat spațiul public. Totuși, aceste imagini nu au condus la niciun fel de investigație, întrucât Parchetul Republicii Moldova a contestat credibilitatea informațiilor.

Cu ceva timp înainte de alegeri, în mod clar, ca mijloc de a prejudicia șansele lui Dodon de a fi reales, alte informații compromițătoare au fost publicate. De această dată accentul a fost pus pe colaborarea lui Dodon cu oficialii ruși și în special serviciile speciale rusești. Spre deosebire de acuzațiile de corupție, Sandu nu a încercat în mod clar să exploateze acest potențial exemplu de trădare pentru câștig politic. Dodon a respins orice pretenție de colaborare, susținând că se desfășoară o campanie elaborată de dezinformare din străinătate.

De la o campanie electorală mai blândă și mai neutră, Dodon a trecut acum la un stil mai agresiv. El a stabilit o listă a domeniilor în care urmează să se confrunte cu Sandu. De exemplu, Dodon a reînviat discuțiile legate de planurile de îmbunătățire a școlilor, care au început la sfârșitul anilor 2000. Acest program a început înainte ca Sandu să conducă Ministerul Educației din țară între 2012 și 2015. În ciuda acestui fapt, ea este acuzată că a contribuit indirect la dezmembrarea școlilor rurale și cu aceasta la distrugerea multor comunități sătești.

Mai mult, Dodon susține că țara a intrat în pandemie nepregătită din cauza guvernului lui Maia Sandu în 2019. În acest sens, el a accentuat comentariile anterioare făcute cu privire la rolul predecesorilor lui Sandu în slăbirea serviciilor medicale ale Moldovei. Aceasta îl poate ajuta pe Dodon să reducă criticile împotriva majorității actuale la guvernare.

Președintele Igor Dodon joacă cartea geopolitică în mai multe moduri.

În primul rând, el încearcă să convingă minoritatea de limbă rusă că Sandu își însușește limba rusă special pentru scopuri electorale. În al doilea rând, legăturile strânse ale lui Sandu cu politica românească sunt folosite pentru a sugera că ea poate pune sub semnul întrebării dreptul Moldovei la statalitate. În al treilea rând, Dodon intenționează să-și atace adversarul pentru ideea că cetățenilor moldoveni din Transnistria nu ar trebui să li se permită să voteze la alegeri prin mijloace ilegale, cum ar fi transportul alegătorilor. Cu aceasta, el speră să stârnească amintiri ale războiului și să o picteze pe Sandu ca un „provocator” capabil să reînvie conflictul înghețat.

Nu în ultimul rând, Dodon intenționează să apeleze la simțul demnității alegătorilor moldoveni, susținând că țara are nevoie de mai multă independență față de donatorii occidentali. Acest lucru este în contrast cu apelul lui Sandu pentru o mai mare integrare europeană, despre care Dodon crede că subminează suveranitatea națională. La fel, actualul președinte a pus sub semnul întrebării capacitatea fostului premier de a menține relații strânse cu Rusia datorită poziției sale critice din trecut. În realitate, Sandu se manifestă în mod deschis în sprijinul unei politici externe multi-vectoriale, la fel ca Dodon, cu accent pe legăturile strânse cu prioritatea Bruxelles-ului și a vecinilor Moldovei.

Turul doi - incertitudine

Este dificil de prezis cum se vor comporta alegătorii în turul doi. Răspunsul general al populației la dezinformare și exagerare va juca probabil un rol cheie. Acest lucru este în contrast cu speranțele și recomandările SUA, UE și ale altor organizații internaționale. Evoluțiile continue în ceea ce privește pandemia în țară și în străinătate vor avea, de asemenea, un impact asupra participării în runda a doua. Următoarele două săptămâni vor avea ca rezultat doar mai multe controverse, iar cetățenii vor avea și mai greu să decidă cine este candidatul mai competent. În timp ce Sandu se poate lăuda cu ușurință cu integritatea sa politică, Dodon nu are altă alternativă decât să distragă atenția publicului de la întrebările legate de acuzațiile de corupție și trădare.

Dorin Cenușă este doctorand și cercetător la Institutul de Științe Politice de la Universitatea Giessen din Germania. Este expert asociat la grupul de reflecție „Expert-Grup” din Moldova și colaborator la Agenția de Știri IPN din Moldova din 2015.