La Poiana Marului, in timp ce cativa oameni se chinuie sa prinda un peste pentru masa de seara, altii vin in week-end cu elicopterul.
La scoala, in timp ce un Honorius se lamenteaza ca cineva i-a zgaraiat Lamborghiniul de 150 de mii de euro, un alt copil de varsta lui se gandeste, dupa ce a luat o nota mare la BAC, sa se angajeze pentru a face rost de niste bani pentru continuarea studiilor la universitate. Sigur, sunt doar niste extreme. Sunt doar exemple, poate chiar nefericite.
Dar exemplele sunt multe si ofera o imagine destul de clara asupra directiei pe care am pornit in urma cu 17 ani. Se poate observa usor ca ne lipseste ceva si acest ceva este esential. Clasa de mijloc, cea care asigura echilibrul si stabilitatea unei democratii nu este foarte vizibila in Romania. Poate ca exista dar nu se vede, nu se manifesta, vocea ei nu se aude. Se aude si se vede in schimb foarte clar si uneori chiar strident, bogatia.
La fel cum se aude si se vede dureros, uneori pana la indecenta, saracia. Aceasta tara a extremelor are toate sansele sa se duca spre extrema. Rezultatul acestui derapaj se vede in sondaje si in intentia de vot. Clasa de mijloc, atata cata e, tace si isi vede de treaba. Bogatii sunt putini si merg spre dreapta extrema, iar saracii sunt destul de multi si merg spre orice extrema care le da. Sau ma rog, care le promite ca le da, pentru ca de fapt nimeni nu poate da.
Nu am nimic cu cei care merg cu elicopterul la Poiana Marului sau altundeva. Deplasarea aeriena poate chiar se justifica, pentru ca oamenii cu bani au foarte putin timp liber. Nu am nimic nici cu cei care arunca plasele in baraj pentru a pune un peste pe masa. Am insa ceva cu cei care au gestionat aceasta evolutie. Cei care au condus aceasta tara, la orice nivel, n-au stiut sau nu au vrut sa tina sub control acest proces.
Clasa mijlocie din Romania este saraca. Este tacuta si obedienta. Nu are caracteristicile unei adevarate clase mijlocii si nu se arata semne bune pentru ca aceasta zona sociala sa infloreasca. La noi bogatii devin mai bogati, saracii mai saraci, iar clasa de mijloc nu are nici macar timp sa observe ce se intampla in jur.
Lehamitea si scarba fata de clasa politica si fata de incompetenta si birocratia din administratie fac ca romanii de mijloc sa nu se implice. Stau deoparte si incearca sa nu vada ca lucrurile nu merg bine. In acest timp saracii urla de foame si bogatii de dispret. Partea proasta e ca nu se vad solutii. Votul uninominal pare medicamentul universal dar ma tem ca nu e. M-as bucura sa nu am dreptate.