TU AI AVEA CURAJUL? Sfântul Gheorghe a preferat moartea decât să-şi trădeze credinţa! Tortură şi ispite, ca la Securitate

Sfântul Gheorghe a trăit în vremea împăratului roman Diocleţian (284 - 305). S-a născut în Capadocia, într-o familie de creştini. Tatăl său, Gherontie, slujise ca ofiţer în Armenia. După moartea acestuia, mama, Polihronia, îşi duce copilul în Palestina, la Lida, locul ei de naştere, unde avea o moşie. Gheorghe creşte aici, bucurându-se de o educaţie aleasă. Ca şi tatăl său, îmbrăţişează cariera armelor. Frumos şi viteaz, el urcă repede treptele ierarhiei, ajungând membru al gardei lui Diocleţian şi şef de corp de armată. În 303, Diocleţian lansează marea prigoană împotriva creştinilor. Cine ar putea descrie uluirea împăratului, când, în plin consiliu imperial, în care trebuiau puse la punct detaliile campaniei de exterminare a creştinilor, Gheorghe s-a ridicat şi a mărturisit de bunăvoie că este creştin, perfect conştient că asta însemna moartea? (Teribilă pildă pentru vremurile corecte politic de azi, când a-l mărturisi pe Hristos devine din ce în ce mai mult un act de curaj!) Diocleţian a interpretat mărturisirea ca pe un afront personal, de la un om în care învestise încredere şi dragoste. El a poruncit ca Gheorghe să fie dus în temniţă şi torturat, pentru a renunţa la credinţă. Groaznice sunt chinurile la care este supus Gheorghe. I se pune pe piept o piatră uriaşă, care aproape îl striveşte. Este legat de o roată care se învârte deasupra unor săbii ascuţite. Cum roata se apropie din ce în ce mai mult de tăişuri, rănile sunt din ce în ce mai adânci şi mai grave. Gheorghe le suportă însă pe toate, cu puterea rugăciunii. Rănile pe care le căpăta ziua se vindecau uluitor de repede, în timpul nopţii. Văzând asemenea minune, mulţi dintre ostaşii care îl torturau se convertesc. Mai mult, însăşi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, îl mărturiseşte pe Hristos. Împăratul nu se lasă: dă poruncă să înteţească torturile: Gheorghe este aruncat într-o groapă cu var nestins, dar şi de acolo iese nevătămat. I se pun nişte încălţări de fier, ghintuite pe dinăuntru, apoi este fugărit, astfel încât cuiele îi pricinuiesc răni groaznice în tălpi. Dar, până a doua zi, şi acestea se vindecă. Este bătut până în pragul morţii cu vine de bou. Scapă. I se dă să bea o otravă puternică, făcută special de un vrăjitor celebru, Atanasie. Scapă din nou. Adus în pragul disperării, împăratul încearcă să schimbe tactica: după cum în beciurile Securităţii era alternat anchetatorul rău cu anchetatorul rău, Diocleţian începe să-i promită lui Gheorghe averi şi ranguri, doar doar va renunţa la credinţa sa. Ostaşul se ţine tare. Dimpotrivă, văzându-i tăria, împărăteasa îi mărturiseşte şi ea lui Diocleţian că a trecut la creştinism. Împăratul porunceşte să li se taie capetele amândurora. Alexandra se stinge însă în temniţă, de moarte bună, pe 21 aprilie 303. Iar Sfântului Gheorghe i se taie capul pe 23 aprilie 303, dobândind cununa mucenicească. Rugăciunea lui Ştefan cel Mare către Sfântul Gheorghe Pentru exemplul său de curaj, Sfântul Gheorghe este patronul forţelor armate terestre. De asemenea, Ştefan cel Mare avea mare evlavie la Sfântul Gheorghe, căruia îi cerea ocrotire în războaiele purtate. Ştefan a donat către Mănăstirea Zografu de la Athos un steag pe care este înfăţişat Sfântul Gheorghe, brodat cu fir de aur şi argint şi bătut în nestemate. El stă pe un tron domnesc, călcând sub tălpi balaurul. Doi îngeri îl încoronează cu cununa de mucenic. Flamura lui Ştefan a fost recuperată în 1917 şi restaurată. Splendida piesă bizantină poate fi admirată astăzi la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.Pe marginea steagului este brodată rugăciunea Sfântului Ştefan cel Mare către Sfântul Gheorghe: "O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugaminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamarim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale."

Cresc pensiile, de la 1 martie! Este OFICIAL! Care sunt pensionarii ce vor primi BANI mai multi

• Comenteaza
• Nota comentarii
• Politica copyright