Precedentul a avut loc cu ocazia alegerilor din 1876, când Carolina de Sud, Louisiana, Florida și Oregon au trimis fiecare voturi electorale concurente ale Democraților și ale Republicanilor, sigilate, la arhivarul de la Washington.

Țineți minte că, până acum, nimic nu a fost NUMĂRAT. Un alt punct crucial. Pe 6 ianuarie, al 12-lea Amendament al Constituției precizează că „președintele Senatului deschide, în prezența Senatului și a Camerei Reprezentanților, toate certificatele, și atunci voturile sunt numărate”.

Aceasta înseamnă că, în caz de litigiu privind listele electorale concurente, președintele Senatului – vicepreședintele Pence – are autoritatea finală pentru a decide să accepte și să refuze.

Acest lucru este confirmat de paragraful 15 al Codului electoral al Statelor Unite, ceea ce înseamnă că Trump câștigă.

Este vorba despre o verificare de facto a Colegiului Electoral de care puțini știu, deoarece nu a avut loc decât în 1876.

Dacă, în aceste condiții, nimeni nu ajunge la pragul de 270 de electori, al 12-lea Amendament stipulează: „Camera Reprezentanților alege imediat, prin vot, Președintele”.

Însă, pentru alegerea Președintelui, voturile sunt date de către state, reprezentarea fiecărui stat dispunând de un vot.

În acest moment, Republicanii au majoritatea delegațiilor de stat – 26 (probabil că în viitorul Congres vor fi 30) din 50.

Prin urmare, Trump câștigă.

Președintele Trump a evocat cu claritate o strategie pentru contestarea alegerilor prin mijloace constituționale, mai întâi prin intermediul tribunalelor și apoi prin cel al Camerei, afirmând cu ocazia unui miting din 26 septembrie, în Pennsylvania:

„Nu vreau să ajung la Curtea Supremă și nici nu vreau să mă întorc la Congres, chiar dacă am avea un avantaj dacă ne-am întoarce la Congres – înțelege toată lumea asta? Cred că este 26 la 22 sau cam așa ceva, deoarece contează doar un vot pentru fiecare stat, deci practic avem un avantaj. Oh, vor fi încântați să audă asta.”

Nimic nu arată mai clar că acesta a fost planul său de la început. În plus, Politico relatează:

„În privat, Trump a luat în calcul posibilitatea ca alegerea președintelui să ajungă și la Cameră, discutând această problemă cu legislatorii Republicani, potrivit unor surse Republicane.”

În alegerile contestate din 2020, ca și în cele din 1876, Senatul Republican și Camera Democrată nu vor cădea de acord în privința alegerii electorilor. Este ceea ce se numește „contestare”.

În virtutea Constituției, nu există nici un mecanism pentru a rezolva un diferend în care cele două camere ale Congresului nu se pot pune de acord în privința unui ansamblu de electori certificați, iar tribunalele, inclusiv Curtea Supremă, nu au nici un rol de jucat. Acesta este un alt punct crucial.

Deci, pe 26 septembrie, Trump făcea referire la CURTEA SUPREMĂ, apoi la Congres.

Republicanii din Cameră și din Senat vor invoca al 12 Amendament, iar președintele Senatului, care este vicepreședintele SUA, Mike Pence, este singurul care deține puterea de a rezolva impasul dintre Camera Reprezentaților și Senat și de a accepta sau revoca electorii contestați.

Republicanii vor invoca precedentul istoric al poziției vicepreședintelui, observând că Partidul Republican prezintă același argument ca la alegerile din 1876.

Ținând cont de formularea celui de-al 12-lea Amendament, nu există o altă autoritate indentificabilă în acest scop decât președintele Senatului, care să poată acționa ca arbitru al diferendelor și de a ieși din astfel de impasuri.

Stă în puterea lui Pence, fie să accepte listele electorale concurente depuse, fie să le respingă, ca fiind contestate, și să nu le numere.

Iar dacă, în urma acestui joc, nici unul dintre competitori nu atinge pragul necesar de 270 de electori, se ajunge la decizia Camerei, unde Republicanii dețin majoritatea din punctul de vedere al reprezentării pe state, singura care contează.