Tragedie în lumea fotbalului românesc. A murit Constantin Bosânceanu

Tragedie în lumea fotbalului românesc. A murit Constantin Bosânceanu

Lumea fotbalului românesc este în doliu. Unul dintre cei mai apreciați fundași s-a stins din viață. Acesta avea doar 54 de ani.

Ultimele ore ale acestui ani vin cu o veste tragică. Fostul fundaş Constantin Bosânceanu a murit, joi, la vârsta de doar 54 de ani, a anunţat echipa de fotbal Foresta Suceava (liga a treia), al cărei masor era.

Născut la 26 august 1966, Bosânceanu a evoluat în cariera sa pentru Bucovina Suceava, Oţelul Galaţi, Rocar Bucureşti, Vega Deva şi Unirea Botoşani.

Bosânceanu a lucrat la mai multe echipe care au activat de-a lungul timpului la Suceava, iar în 2015, când era magazionerul echipei Rapid CFR Suceava, a fost supus unei operaţii la şold.

Ne puteți urmări și pe Google News

În vara acestui an, un alt mare fundaș din fotbalul roânesc s-a stins din viață.

Dragoș Cojocaru, fost fotbalist și antrenor, a murit la vârsta de 76 de ani, iar CFR Cluj și-a exprimat regretul pe rețelele de socializare.

„În timpul liceului am ajuns junior la Dinamo şi convocat la „naţionala” de juniori. Am jucat pe „23 August”, în faţa a 80.000 de oameni, România-Siria, în deschiderea Festivalului Mondial de Tineret din ’53! Iar la absolvirea liceului, mi s-a propus grad la Dinamo. M-am dus acasă îmbrăcat în uniformă, mama s-a făcut albă la faţă: într-o oră era în cabinetul comandantului, i-a mulţumit dar i-a spus că eu trebuie să fac facultate. Şi s-a terminat cu Dinamo!

Am vrut să fac facultate, dar tata luptase împotriva URSS, nu erai primit la Bucureşti. Am ajuns la 18 ani să debutez în prima ligă la Viitorul Reghin, am jucat 6 luni, apoi la U Cluj, vreme de doi ani. La Cluj m-am dus tocmai pentru că au făcut ce-au făcut şi m-au înscris la Facultatea de Drept”, povestea Dragoș Cojocaru.

La sfârşitul anilor ’90, Cojocaru a revenit pentru un an în antrenorat, într-o destinaţie neaşteptată: Nigeria!

„Am pregătit echipa de primă ligă United Udoji, am ajuns în Africa pentru că fiica mea avea o firmă de montat lifturi acolo”, explică fostul stelist. Experienţa a devenit subiectul uneia din cărţile sale: „Primeam 3.000 de dolari pe lună, dar era jale! Un meci a durat două ore, jucat la lumina farurilor de motocicletă pînă a cîştigat cine trebuia. Fotbaliştii mei erau de o lene incredibilă, fentau antrenamentele invocînd că aparţin fiecare unui cult cu zeci de sărbători!”, povestea regretatul fostbalist și antrenor.