Mama Monicăi Cismaş, fetiţa decedată după ce s-a înfometat pentru că femeia a plecat în Italia, a încercat să explice tragedia petrecută în spitalul din Arad.
Monica Cismaş, din Teremia Mare, judeţul Timiş, a murit vineri la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Jude ţean Arad, sub privirile câtorva medici şi asistente care i-au purtat de grijă în ultimele luni de viaţă.
Femeile care ar fi trebuit să stea lângă ea, mama şi bunica, îşi vedeau de treabă la casele lor. Prima locuieşte cu "iubitul", a doua îi încasa, fără nicio remuşcare, alocaţia. Monica avea 12 ani şi cântărea numai 10 kilograme.
Respira cu ajutorul unui plămân artificial şi era intubată pentru a fi hrănită. Suferea de "anorexie severă", susţine Bogdan Totolici, directorul Spitalului Judeţean Arad, locul în care s-a stins Monica.
Monica nu putea scoate niciun sunet
Declicul depresiei fetiţei, care a împins-o la înfometare şi apoi la refuzul oricărei forme de a comunica cu ceilalţi, a fost decizia mamei de a pleca la muncă în Italia, dar şi indiferenţa bunicii, care îi repeta aproape în fiecare zi că a fost abandonată.
De luni de zile, Monica nu mai putea scoate o vorbă. "Când am fost ultima dată la ea, acum trei luni, nu vorbea. De fapt, de acum cinci luni nu mai scotea un sunet. Dacă îi spunea cineva ceva, închidea ochii", îşi aminteşte Cristina Negrea, mama fetiţei.
A fost îngrijită de asistenţii sociali
Deşi s-a întors din Italia în decembrie, când micuţa a făcut un stop cardio-respirator, în urma căruia a fost transferată de la spitalul Louis Ţurcanu din Timişoara la Spitalul Judeţean Arad, femeia nu a petrecut prea mult timp la căpătâiul copilei. Spune că mergeau la ea nişte rude. Conducerea spitalului infirmă acest lucru. Pentru că nu o vizita nimeni, copila a fost dată în grija Serviciului de Asistenţă Socială al unităţii.
"Nu aveam cum să nu-mi ascult concubinul"
La câteva zile după ce fiica i-a murit pe un pat de spital, Cristina Negrea vrea să facă nişte lămuriri. Întrebată de ce nu s-a dus să-şi vadă copilul, femeia alege să tacă. Într-un final, spune că nu a lăsat-o bărbatul, iubitul alături de care trăieşte acum, după ce în urmă cu doi ani s-a despărţit de tatăl Monicăi. "A zis să nu mă duc. Nu aveam cum să nu îl ascult", mărturiseşte femeia.
Zilele acestea se învârte fără noimă prin casa mamei, la Teremia Mare. Ieri trebăluia singură pentru înmormântare. Voluntarii care au îngrijit-o pe Monica în ultimele luni de viaţă au anunţat-o însă că vor veni s-o ajute. Fetiţa va fi îngropată mâine, la Fântânele, în judeţul Arad, localitate unde mama ei are domiciliul în acte. Medicii legişti vor avea astăzi rezultatele finale ale necropsiei.
Bunica, vinovată moral mai mult decât mama
Povestea Monicăi Cismaş rămâne în continuare încâlcită. În timp ce bunica fetiţei susţine că nu a putut s-o îngrjească şi că fiica ei e o mamă denaturată, căreia nu îi pasă de copii, mama copilei se întreabă de ce bătrâna îi spunea nepoatei că fusese abandonată, acutizându-i astfel depresia: "Mama mea nu recunoaşte nimic, însă aici o cred pe fata mea: cât a fost la spital la Timişoara şi veneau psihologii să stea de vorbă cu ea, şi lor le spunea că bunica îi zicea că eu am părăsit- o".
Tânăra îşi mai acuză mama că nu a dus fetiţa mai repede la medic când a văzut că nu mănâncă şi se stinge pe picioare. În schimb, nu are nicio explicaţie pentru faptul că nici ea nu s-a ocupat de Monica, din moment ce se întorsese acasă din Italia.
Tânăra are însă altă versiune: bebeluşul a stat la incubator luni de zile, apoi s-au făcut acte false şi a fost dat spre adopţie. "A fost vândut. Cineva din familia mea a dat semnătură şi până am venit eu, era luată din spital", povesteşte Cristina.
Deşi au trecut 11 ani de atunci, nu a încercat niciodată să îşi găsească fiica sau să reclame că i-a fost înfiat copilul fără să ştie. Supărată de amploarea luată de povestea Monicăi, femeia e acum revoltată şi nu înţelege de ce lumea îi reproşează că a fost la muncă în Italia, ea susţinând că a fost, de fapt, acasă, în România: "Dacă eram în Italia, cum am ajuns în jumătate de oră la spital, după ce a murit fata mea?". Nu poate răspunde de ce, dacă ajungea aşa repede la fiica ei, n-a venit s-o vadă câteva luni.