Un episod inedit, din primele luni de după instaurarea noului regim la putere cu Ion Iliescu în frunte, a fost relatat de Vartan Arachelian, realizator la TVR și scriitor. Am găsit textul în prefața noului volum de memorii a lui Dinu Săraru – ”Jurnalul unui personaj controversat”. Este vorba de momentul arestării lui Paul Niculescu-Mizil, fost membru al CPEx, lider comunist despre care se știa că, în anii 60, fusese șeful lui Ion Iliescu.

Dezvăluirea făcută de Vartan Arachelian explică afirmația făcută de fiul lui Paul Niculescu Mizil, Serghei Mizil, într-o emisiune tv: ”Pe Ion Iliescu nu-l suport”. Declarația fusese făcut în contexul în care Serghei Mizil povestea despre moartea mamei sale, Lidia, de care era extrem de legat. "Aveam casa lângă Sergiu Nicolaescu și trimisese coroană Ion Iliescu pe care nu-l suport! Am dat foc coroanei și pe urmă sicriului, iar pe mama am vrut să o iau cu Mercedesul și să o plimb prin oraș!".

Supărarea lui Serghei Mizil vine din faptul că, ajungând președintele României după revoluția din 1989, Ion Iliescu a acceptat numirea tatălu său ca ministru al Industriilor, în primul guvern, dar apoi a încuviințat arestarea lui. Despre acest moment scrie Vartan Arachelian în cartea lui Dinu Săraru.

”Știm doar cum îl ”încurajase” Ion Iliescu pe Paul Niculescu-Mizil chiar în clipa în care fostul demnitar era asurzit de potera care-I bătea în ușă ca să-l umfle. Mizil: ”Ionele, mi-a spus procurorul general Robu că voi fi arestat chiar azi!”. Iliescu: ”Da, dar te rog să fii demn!”, descrie Arachelian scena arestării comunistului Paul Niculescu-Mizil de către foștii săi tovarăși comuniști, deveniți disidenții noii orânduiri.

 

@ Și comuniștii s-au mâncat între ei, ca și urmașii

 

Paul Niculescu-Mizil era, în 22 decembrie 1989, membru al CPEx şi preşedinte al CENTROCOOP, membru important al conducerii Partidului Comunist Român. Cu toate aceste funcții, există mărturii că de multe ori cârcotea împotriva deciziilor dictatorului Ceaușescu, iar pe Elena Ceaușescu chiar o ura. Fostul ministru comunist de Externe, Ştefan Andrei, afirma în cartea Laviniei Betea, cercetătoare a istoriei comunismului, că lui Paul Niculescu-Mizil „i se spunea Machiavelli“. Mizil își dorea să preia puterea de la Ceaușescu, după moartea acestuia, alături de Gogu Rădulescu, Ștefan Andrei și Ion Dincă. Discuțiile celor patru se pare că au fost interceptate de Securitate în cursul anului 1989, fiind purtate în casa din comuna Comana a lui Gogu Rădulescu, cunoscut ca ministrul care adunase în jurul lui intelectualitatea culturală, mai ales din mediul scriitoricesc. Nicolae Ceaușescu nu a aflat despre aceste discuții, iar Ștefan Andrei nu a făcut alte precizări.

Când tumultul revoluției s-a potolit, toți membrii CPEx au fost arestați. Paul Niculescu-Mizil, nu. Ba chiar a fost uns ministru în primul guvern post-decembrist. Arestarea sa avea să vină pe 19 februarie 1990. A fost și el acuzat în procesul membrilor CPEx, care, la 17 decembrie 1989, au aprobat cererea lui Nicolae Ceauşescu de a se declara starea de necesitate, fiind reprimaţi demonstranţii de la Timişoara. Niculescu-Mizil a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru complicitate la genocid.

La Jilava, unde a fost închis, a împărțit celula, şase luni, cu Nicu Ceauşescu. Fiul cel mic al Ceaușeștilor era, la un moment dat, să-i devină ginere dacă părinții lui nu se împotriveau relației lui cu Donca Mizil, fiica lui Paul Niculescu-Mizil. A fost o mare poveste de iubire, știută de toți românii.

După aproape trei ani de pușcărie, la sfârșitul anului 1992, președintele Ion Iliescu îl grațiază pe Paul Niculescu-Mizil. Posibil să-și fi adus aminte de anii când îi era șef la Secția de Propagandă și Agitație a Comtetului Central al PCR, anii 1956-1968.

Mizil a murit în dimineața zilei de 6 decembrie 2008, într-un azil de bătrâni din cartierul Bucureștii-Noi. Avea 85 de ani.