Numele Sfântului Ștefan înseamnă ”cununa lui Dumnezeu”, iar în fiecare an, pe 27 decembrie, credincioșii ortodocși respectă mai multe tradiții și obiceiuri.
Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, se fac pâinici în forme rotunde și se ung cu miere din belșug. Aceste dulciuri, ce amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan, se sfinţesc la biserică, în ziua praznicului şi se împart copiilor săraci.
De asemenea, de Sfântul Ştefan se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, ce amintesc de moartea lui mucenicească. Pentru sporul casei şi pentru rudele cu probleme mari de sănătate, se cuvine să-l cinstim pe Sfântul Mucenic Ştefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi.
Fără certuri și fără călătorii
Se spune că în ziua de 27 decembrie nu sunt recomandate drumețiile montane și deplasările în zone izolate. Deși tradiția spune că sfântul ne protejează, călătoriile în această zi sunt considerate o sfidare la adresa sa.
Totodată, având în vedere că este o zi de sărbătoare, nu se face curățenie în casă și nu se spală haine.
Și certurile sunt interzise, indiferent de cine are dreptate. Iar o altă superstiție zice că persoanele care nu s-au împăcat în Ajunul Crăciunului cu cei cu care au avut probleme tot anul, mai au o șansă de Sfântul Ștefan. Reconcilierele sunt mai puternice și mai durabile dacă se fac în această zi.
Icoana pentru orgolioși
O veche tradiţie, împlinită în ziua praznicului Sfântului Ștefan, se referă la icoana care-l înfăţişează pe mucenicul martir: creştinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi.
În ziua praznicului se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart şi persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan.