După episodul exploziei la centrala nucleară din Fukushima, temerile de iradiere sunt intense, iar guvernul japonez a făcut tot posibilul ca să prevină expunerea radiaţii. Riscul de scurgeri radioactive este scăzut, dau asigurări autorităţile, însă "gurile rele" spun contrariul.
În România, nu există niciun pericol, declara zilele acestea Ciupagea Fulger, Şeful laboratorului de igiena radiaţiei din Institutul de Sănătate Publică. Potrivit Centrului American pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor, sindromul de iradiere acută (ARS) sau "răul" de iradiere este o afecţiune severă, care se poate declanşa rapid după ce corpul "primeşte" o doză masivă de radiaţii ionizante într-un timp foarte scurt. Gravitatea bolii este direct proporţională cu cantitatea de radiaţii absorbite de organsim. Pentru a dezvolta această boală, radiaţiile trebuie să penetreze corpul pentru a atinge organele interne. Radiaţiile din razele X sau cele provenite de la procedurile medicale, precum computerul tomgraf, sunt ,de regulă, prea slabe să declanşeze acest sindrom. Doar radioterapia pentru tratatrea tumorilor canceroase pot atinge această doză. Tabloul sumbru al iradierii: febră, oboseală, vărsături, convulsii şi comă De asemenea, pentru a dezvolta ARS, trebuie să vă fi expus la radiaţii într-un timp foarte scurt, de ordinul minutelor, iar expunerea la radiaţii să fi fost omogenă (nu ca la radiografii). Simptomele apar imediat sau după câteva zile de la expunere şi includ ameţeli, greaţă, stări de vomă şi diaree. Pot dura de la câteva minute la câteva zile şi pot fi intermitente. Simptomele pot trece, după care să vă simţiţi recuperat total, însă boala poate reapărea mai puternică. Simptomele includ febră, oboseală, pierderea poftei de mâncare, diaree, vărsături şi convulsii, culminând cu comă. În acest stadiu, boala durează mai mult, chiar câteva luni. Supravieţuitorii se luptă ani de zile cu boala Şi pielea suferă, iar simptomele sunt vizibile după câteva ore de la expunerea la radiaţii şi pot persista câteva luni sau chiar ani, în funcţie de doza radiaţiilor. Acestea includ usturimi şi mâncărimi, la fel ca arsurile solare. Pierderea părului poate fi o altă consecinţă. Persoanele iradiate pot muri dacă doza a fost prea mare. De obicei, după câteva luni, timp în care radiaţiile "mănâncă" oasele şi provoacă hemoragii interne. Supravieţuitorii ARS continuă să se confrunte cu simptomele câţiva ani de la expunere. Tratamentul include prevenirea altei contaminări, tratament ţintit pe organele deteriorate şi ameliorarea durerii.