În motivarea sentinţei, magistrații apreciază că, din cauza întârzierii cu care autorităţile statului au demarat procedurile judiciare şi a vârstei înaintate a inculpatului, sentința de 20 de ani cu executare este de natură să satisfacă toate scopurile pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti scrie negru pe alb în motivarea sentinţei prin care l-a condamnat, în luna martie, pe Ion Ficior la 20 de ani cu executare că pedeapsa care i s-ar fi cuvenit era cea pe viaţă. Regimul aplicat de acesta la Periprava a fost unul prin care şi-a propus lichidarea fizică şi psihică a deţinuţilor, au constatat judecătorii.
Condamnarea la 20 de ani de închisoare a fostului comandant de la Periprava, acuzat de crime împotriva umanităţii după ce sub comanda sa au murit peste 100 de deţinuţi politici, nu este definitivă. Magistraţii au motivat săptămâna aceasta hotărârea. „A rezultat că regimul de detenţie elaborat şi aplicat de către inculpat, în perioada în care a deţinut funcţii de conducere în cadrul Coloniei de muncă Periprava, a fost unul de natură să conducă la lichidarea fizică şi psihică a deţinuţilor”, se arată în motivare.
Nu au avut nicio şansă la viaţă
„La o examinare sumară a listei deţinuţilor decedaţi, cu referire la vârsta şi cauza decesului, Curtea constată, fără a fi necesare cunoştinţe de specialitate că aceşti deţinuţi nu au avut nicio şansă la viaţă şi că, în mod indiscutabil, aceştia nu au beneficiat de niciun fel de îngrijiri medicale”, susţine instanţa. Ion Ficior s-ar face vinovat şi de bătăile aplicate deţinuţilor, pe motiv că acestea erau aplicate „fie la ordinul, fie cu acordul” său, fiind „prezent la locul unde se administrau aceste bătăi”. „Chiar dacă inculpatul nu era comandant al coloniei, în anii 1958-1959, el era cel care se implica în pedepsirea deţinuţilor, el era cel care era cunoscut de deţinuţi ca fiind şef în colonie, comportându- se ca atare şi având puteri de facto în acest sens”, se arată în documentul obţinut de Mediafax.
Autorităţile statului au tras de timp
Completul de judecată notează că „deşi pedeapsa care s-ar fi cuvenit inculpatului faţă de gravitatea deosebită şi urmările infracţiunii sale, ar fi fost detenţiunea pe viaţă, totuşi, având în vedere tardivitatea cu care autorităţile statului au ales să demareze procedurile judiciare dar şi vârsta deosebit de înaintată a inculpatului, Curtea apreciază că aplicarea pedepsei închisorii, la maximul special al acesteia, este de natură să satisfacă toate scopurile pedepsei”, susţine instanţa.
„Deţinuţii nu au venit pentru a trăi, ci pentru a muri”
Curtea de Apel Bucureşti susţine că din probele administrate de Parchet reiese că deţinuţii care se îmbolnăveau erau lăsaţi să moară, iar cei declaraţi inapţi „în loc să fie trataţi erau lăsaţi să moară de foame.” Explicaţiile lui Ion Ficior, potrivit cărora „deţinuţii nu au venit pentru a trăi, ci pentru a muri, pentru a permite regimului comunist să se dezvolte”, sunt catalogate de instanţă ca fiind „unele cu iz de ironie, neechivoce şi în acord cu acţiunile sale.”