Fostul director de penitenciar a cerut secretizarea ședinței de judecată. Acuzat că peste 100 de deținuți politici au murit în mandatul său, actualul administrator de bloc nu recunoaște nimic. „Mi-a venit să plâng de ciudă”, a povestit pentru EVZ una dintre victimele sale
La primul termen al procesului în care este acuzat de crime împotriva umanității, Ioan Ficior (87 de ani), fostul comandant al penitenciarului Periprava din Delta Dunării, a venit îmbrăcat ca la gală. Chiar și șosetele erau asortate cu costumul bej, de vară. Doar pantofii erau demodați, împletiți din fâșii de piele neagră, încălțăminte proprie vechilor milițieni. Pensionarul respectabil de astăzi, cu funcție de administrator de bloc în București, Ficior s-a întâlnit cu patru dintre victimele sale la Curtea de Apel.
Nu recunoaște ororile
Acuzat că a bătut cu parul deținuții politici ai anilor ’60, Ficior a negat: „Nu-i adevărat, nu facem circ aici”. A stat în rândul doi și a ascultat atent. A fost de acord cu cererile avocatei sale, inclusiv cu solicitarea de secretizare a ședinței. Motivul ar fi mediatizarea excesivă a cazului. „Clientul meu este perceput altfel de către vecini de când s-a aflat de caz. Îi este afectată în rău viața”, a susținut avocata acestuia.
Din sală, victimele sale s-au opus propunerii. La fel și procurorul. „O judecată publică ar fi, după atâția ani, o minimă reparație morală pentru foștii deținuți”, a arătat procurorul. Avocatul celor torturați a precizat că este vorba despre un dosar „care privește istoria României”. Judecătoarea Luminița Ninu Criștiu urmează să se pronunțe pe această cerere. La fel, pe solicitarea de introducere în dosar ca părți a Ministerului de Interne și Administrației Penitenciarelor.
Teroarea impusă de Ioan Ficior
103 oameni au murit în perioada în care Ioan Ficior era șef al Coloniei de muncă Periprava. Cel mai tânăr avea 19 ani, cel mai în vârstă avea 71 de ani. Potrivit certificatelor de deces, cei mai mulți dintre deținuți au murit de diverse boli. Cel mai frecvent diagnostic este acela de „insuficiență cardio respiratorie”. În alte cazuri, scrisul din rubrica aferent cauzei morții este ilizibil. Potrivit rechizitoriului, „maiorul Ioan Ficior a rămas în amintirea deținuților drept un om de o cruzime deosebită”. Fost comandant și la Poarta Albă, în 1954, Ficior a conceput și ordonat măsuri represive inumane, de o cruzime și ferocitate extreme: „deținuții care încălcau interdicțiile fixate de comandant, mâncând de pe câmp porumbul crud, erau pedepsiți de un tribunal, în cadrul unui spectacol în toate detaliile și urmat de bătaie”.
Bătuți cu parul și trimiși „în plic” acasă
„Ficior m-a bătut. Eu nu vorbesc din auzite. Mi-a venit să plâng de ciudă când l-am văzut aici. Apoi a dat ordin de nenumărate ori să mă bată cu parii de la tinetă, bețe care erau peste tot în colonie”, ne-a declarat Mokar Ianoș din Timiș, fost deținut la Periprava. El fusese condamnat la 4 ani și jumătate de închisoare sub acuzația că a încercat să fugă din România comunistă.
FOTO: Mokar Ianoș nu uită și nu iartă atrocitățile la care a fost supus de Ioan Ficior
Morții din Dunăre
Mokar Ianoș nu împlinise 18 ani când a fost reținut de Securitate și trimis la muncă silnică. În 1962 a ajuns în colonia
Emanoil Mihăiescu, o altă victimă a fostului comandant de penitenciar, nu vreadespăgubiri de la Ficior. „Nu vreau nimic, doar să fiu audiat ca martor. Cinci ani am fost ca deținut la Periplava sub oblăduirea acestui tânăr vlăstar al comunismului. Vreau să fiu audiat ca martor, să se termine acest bâlci”, a suținut Mihăiescu în fața judecătorului.
Procurorii au stabilit că, din cauza condițiilor inumane, numărul deceselor din colonia lui Ficior era extrem de mare, responsabil fiind comandantul.