Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, nu s-a prezentat miercuri la Curtea de Apel în procesul în care este acuzat de infracţiuni contra umanităţii, astfel încât el va fi adus de către poliţişti cu mandat la termenul următor din 5 noiembrie.
Judecătorii au luat această decizie după ce Vişinescu a lipsit nejustificat de la proces. La termenul de miercuri, instanţa a pus în discuţie necesitatea instituirii unor măsuri asiguratorii pe locuinţa şi acţiunile deţinute de Vişinescu, dar şi poprire pe o treime din pensia acestuia, în vedere recuperării unui eventual prejudiciu, potrivit www.agerpres.ro.
Avocat: Are doar o garsonieră
Avocatul lui Vişinescu s-a opus acestor măsuri, susţinând că fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat deţine doar o garsonieră. La proces a fost prezentă Nicoleta Eremia, soţia fostului general Ion Eremia, închis la Penitenciarul Râmnicu Sărat, acesta fiind constituită parte civilă în dosar. Ea îi cere lui Vişinescu daune morale şi materiale în cuantum de 100.000 euro. Nicoleta Eremia a fost de acord cu sechestru pe bunurile lui Vişinescu, susţinând că 'nu poate să plece din lumea asta şi să nu răspundă'.
Tot miercuri, instanţa a decis ca statul român prin Ministerul Finanţelor, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor să fie introduse părţi responsabile civilmente.
Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost trimis pe 18 iunie în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acuzat de săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politici.
Procurorii susţin că, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic.
Astfel, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate.
Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate.