De joi până duminică Praga, capitala Cehiei, a fost casa perfectă. Poate că e prea mult spus, însă frumuseţea oraşului te copleşeşte, oamenii îţi zâmbesc la tot pasul, clădirile îţi fac cu ochiul una mai arătoasă decât alta, iar plimbările nu pot să fie decât foarte lungi.
Zilnic, am mers pe jos ore bune şi kilometri întregi, cu pauze de un minut, două doar pentru fotografii. În rest, respiri frumuseţe.
Prima oprire: Piaţa Oraşului Vechi. "Namesti Republiky", anunţă domol, într-o limbă melodioasă vocea metroului cochet şi primitor. La o distanţă de zeci de trepte, scările rulante uriaşe ne-au dus într-o zonă îmbietoare a Pragăi. Aici, ne zâmbeau, de o parte şi de alta a străzii, clădiri impresionante cu pereţi împodobiţi, acoperişuri colorate, faţade luminoase şi flori la balcoane.
Cu ghidul în mână am făcut pe rând cunoştinţă cu Opera, Vechea Primărie, Casa Clopotului de Piatră, Palatul Golz-Kinsky, Biserica Maria din Tyn, Ceasul Astronomic, turnurile, Biserica Sfântul Nicolae şi câte şi mai câte. Fiecare zi la Praga e o sărbătoare. Chiar dacă era joi, în faţa Primăriei Vechi doi miri fericiţi s-au lăsat fotografiaţi de turişti. N-aveau mare alai. Au dat drumul la porumbei, au călcat pe petale de flori şi au devenit amintiri pentru zecile de turişti. Scenariul s-a repetat, iar în zilele următoare am mai văzut şi alte mirese. După scurta oprire, am pornit fără ţintă pe străduţele înguste. Ne-am clătit ochii în vitrinele pline cu păpuşi ruseşti de lemn ori altele confecţionate cu migală din pănuşi, marionete sau suveniruri şi-am măsurat cu privirea tot ce ne-a ieşit în cale. Cum zona e pietonală, n-ai grija maşinilor. Vezi doar vreo trăsură trasă de cai sau vehicule de epocă care-i plimbă pe vizitatori. Praga, oraşul în care merită să te pierzi Cu paşi mici şi deja cu zeci de fotografii, am ajuns pe malul Vltavei, râul care traversează Praga, pe celebrul Pod Carol. În faţa ochilor se desfăşura un peisaj spectaculos. Undeva sus, se vedeau Castelul şi Catedrala Sfântul Vitus. Am traversat podul prin furnicarul de turişti şi-am promis să ne întoarcem să admirăm apusul.
Deşi ne luasem toate hărţile pe care le-am găsit la metrou, gratuite, am urcat într-un tramvai la întâmplare. N-am auzit claxoane, n-am văzut şoferi grăbiţi care să o ia pe linia de tramvai, în schimb am admirat oameni liniştiţi şi ne-am bucurat de o atmosferă pe care nu o găseşti niciunde în Bucureşti. Citisem că toamna la Praga are un farmec şi o culoare aparte. Aşa şi este. Panorama e incredibilă, de sus, de la Castel ai oraşul la picioare. Pentru început ne-am pierdut în faimoasa Catedrala Sfântul Vitus, plină ochi de vizitatori.
Pe esplanada din faţa monştrilor arhitecturali, turiştii se înghesuiau să fotografieze un peisaj ce merită mai degrabă văzut pe viu, un alt cuplu de miri din nou în centrul atenţiei, câţiva muzicanţi, într-un colţ. Am plecat cu un regret. N-am ajuns pe Aleea de Aur, închisă un an pentru lucrări de restaurare. Am urcat şi-am coborât scări, am traversat străzi înguste, impresionaţi de frumuseţea unei capitale. Am coborât cu funicularul de pe Colina Petrin, un parc impresionant, în oraş şi-au descoperit noi atracţii. Muzeul Kafka şi Cartierul Evreiesc cu cimitirul vechi şi sinagogi. Le-am admirat de afară, preferând să ajungem la Cimitirul Evreiesc Nou, unde e înmormântat celebru scriitor Franz Kafka. Aici, am găsit un frumos peisaj de toamnă, cu alei pline de frunze. Ne-am respectat promisiunea, ne-am întors să admirăm apusul. Nu de pe podul Carol însă. Am urcat scările în melc din Turnul Prafului de Puşcă. Am ajuns sus ameţiţi, şi de la urcuş, dar mai mult de la priveliştea din faţa ochilor. Patru anotimpuri la Praga E foarte greu să vorbeşti despre Praga, deşi sunt atâte de multe de spus sunt şi mai multe de văzut. La distanţă de o oră şi 45 de minute cu avionul de Bucureşti, te aşteaptă Praga. Noi n-am întâmpinat probleme ca turişti. Şi asta nu cred că pentru că am avut noroc. Ci pentru că totul aici funcţionează. Cu un abonament de 300 de coroane de persoană (puţin peste 50 de lei) poţi să te plimbi cu orice mijloc de transport trei zile. N-ai cum să te rătăceşti nici cu metroul şi nici cu tramvaile dotate cu afişaj electronic al traseului, care chiar funcţionează.
Mâncarea este foarte gustoasă (puteţi să încercaţi ciorba de usturoi sau raţa cu varză), nu scumpă, iar porţiile sunt uriaşe. Primăvara, vara, toamna sau iarna capitala Cehiei merită văzută! Nu degeaba anual, peste patru milioane şi jumătate de oameni vizitează Praga.
Vezi aici mai multe fotografii.