Evenimentul Zilei > EVZ Special > După ce a dat cu tifla DNA-ului, Radu Mazăre a ajuns la mâna unui șef de trib!
După ce a dat cu tifla DNA-ului, Radu Mazăre a ajuns la mâna unui șef de trib!

După ce a dat cu tifla DNA-ului, Radu Mazăre a ajuns la mâna unui șef de trib!

La sfârșitul lunii august, într-o țară îndepărtată, pe insula Madagascar din sudul Africii, izbucnea epidemia de ciumă. Greu de crezut, dar și ciudat pentru majoritatea locuitorilor Pământului în secolul XXI, mai ales pentru cei din emisfera nordică, unde suntem și noi, românii.

Abia pe la începutul lunii octombrie am auzit la programele de știri de la noi că pe insula africană erau peste 30 de morți și mii de oameni contaminați. Sincer, nu mi-ar fi păsat de această informație mai mult decât senzaționalul unui fapt divers de peste mări și țări, dacă nu ar fi existat adevărata știre a sfârșitului de an despre Madagascar. Și nu, nu este vorba despre faptul că numărul morților ajunsese la un pic peste 200 de persoane și alte 2.500 fuseseră depistate cu virusul fatal, ci despre faptul că Radu Mazăre, fostul primar al Constanței, alesese să fugă acolo și să ceară azil politic pentru a scăpa de procurorii DNA.

FOTO: Băștinași și turiști, la complexul lui Mazăre

Radu Mazăre a plecat în Madagascar la sfârșitul anului trecut, sub pretextul că merge să petreacă vacanța de iarnă în complexul hotelier Mantasalay din nordul insulei, unde este acționar. Apoi a transmis o scrisoare prin intermediul avocaților, în care anunța că nu se mai întoarce în România din cauza procurorilor DNA care îi fabrică dosare penale pe bandă rulantă.

S-a mutat cu iubita și cu soacra

Ultimul dosar care îi fusese deschis era despre un teren din Mamaia, despre care un procuror scria că l-a vândut prea ieftin, iar altul că l-a vândut prea scump. Atunci a înțeles, probabil, că obiectivul DNA este să-l bage în închisoare cu orice preț, fără să-i lase posibilitatea de a se apăra și s-a decis să părăsească țara. Cu el ar fi trebuit să meargă în vacanță o gașcă întreagă de prieteni, dar în final au mers numai frații săi, Mihai, care este și el acționar la complexul din Madagascar, și Alexandru, fostul senator.

Aceștia au revenit în țară la începutul anului, în ciuda speculațiilor cum că ar rămâne și ei pe insula africană. Cu Radu Mazăre a rămas iubita sa, Roxana, cea căreia presa îi spune „blonda lui Mazăre” și care se ocupă de promovarea și bookingul stațiunii, dar și mama acesteia, Ileana, care este administratorul complexului hotelier Mantasalay și care locuiește de mai mulți ani pe insulă.

Despre plecarea lui Mazăre în Madagascar s-a tot dezbătut în presa din România. S-a vorbit și despre investiția acestuia în complexul hotelier, alături de asociatul său, Elan Schwartzenberg, dat în urmărire generală și arestat în lipsă în România. Între timp și Radu Mazăre a căpătat acest statut, primind un mandat de arestare în lipsă. Dar nu despre situația juridică a celor doi este vorba, ci despre Madagascar, insula pe care Mazăre și-a ales-o ca a doua casă.

Șefii de trib ar putea să-l alunge de pe pământurile lor

Un amic, cetățean francez de origine română, stabilit în Reunion, insula vecină a Madagascarului și teritoriu francez, a vizitat de curând regiunea Diego Suarez, acolo unde se află și complexul de bungalouri al fraților Mazăre. El a fost foarte mirat de curajul românilor de a investi în nordul insulei africane. Pământurile aparțin unor triburi vechi de când lumea, cu tradiții și obiceiuri aparte. Chiar dacă insula are un guvern și un președinte, șefii acelor triburi fac regulile pe plan local.

În Reunion sunt foarte mulți francezi care au avut investiții în zonele controlate de triburi, dar care au fost nevoiți în final să părăsească zona. Pământurile din Madagascar nu se vând, ci se concesionează pe termen lung, până la 99 de ani. Așa au luat și frații Mazăre respectivul teren, semnând un acord cu tribul local.

Doar că există riscul ca la schimbarea șefului de trib, înțelegerea să pice și investitorii să fie alungați. S-a mai întâmplat cu francezii așa. Nu pentru a le prelua investițiile, băștinașii nu sunt neapărat interesați de acest lucru, ci pur și simplu că așa vor ei sau că așa le dictează zeitățile la care se închină.

Voodoo și otrava, armele de temut ale băștinașilor

În rest, malgașii sunt oameni pașnici. Sunt considerați chiar cei mai pașnici băștinași din Africa. Criminalitatea este foarte scăzută pe insulă, însă acest lucru nu înseamnă că malgașii tolerează orice, mai ales de la străini. Principala lor răzbunare se materializează prin Voodoo, magia neagră. În realitate, însă, se pare că stăpânesc foarte bine arta de a produce fel de fel de otrăvuri provenite de la multitudinea de specii de animale și plante, cele mai multe unice în lume. Amicul meu mi-a povestit un caz care încă este în atenția autorităților. Povestea unui italian venit ca mulți alții la destrăbălare.

Pentru că insula Madagascar este renumită și pentru turismul sexual, pentru ambele sexe care caută experiența unei relații cu persoane de culoare. În fine, italianul a sedus o femeie măritată, iar soțul acesteia a aflat. Bărbatul a apelat la o vrăjitoare voodoo, iar povestea s-a terminat tragic. Italianul a fost găsit mort în camera sa de hotel, exact în ziua în care se pregătea să plece acasă. Natural, fără urme de violență. Vodoo își făcuse efectul. Sau vreo otravă misterioasă, cine știe…

„Băștinașii albi”, rămași de pe vremea colonialiștilor francezi

În Madagascar există și „băștinași” albi. Ei sunt urmașii colonialiștilor francezi și chiar dacă nu mai dețin pământuri, controlează încă afacerile. Unii au mici fabrici de rom sau lichioruri sau alte dulciuri artizanale pe care le exportă în Europa. Alții au rămas numai pentru pasiune și studiază crocodilii, lemurii sau cameleonii pitici, unici în lume. Se înțeleg destul de bine cu băștinașii, însă nu se prea amestecă între ei. Malgașii pur sânge, chiar dacă îi respectă pe albi, încă îi privesc pe aceștia ca pe foști colonialiști.

FOTO: „Soacra" lui Mazăre (Ileana Mihalache) și ministrul Turismului din Madagascar, Roland Ratsiraka, la inaugurarea complexului

Mazăre și-a încropit și o mică armată, ca să nu aibă surprize

Acesta este locul ales de Radu Mazăre să-și petreacă restul vieții, în cazul în care nu va fi achitat de justiția din România. Oarecum, pare că sunt făcuți unul pentru celălalt. Apă, soare, vânt, cum spunea fostul primar într-un interviu mai vechi. Presa din România a spus despre Mantasalay că este un complex de lux. În realitate, este un resort de patru stele, în timp ce pe insulă există lanțuri hoteliere care dețin obiective și de cinci stele. Pentru zona în care este construit, însă, chiar poate fi numit un obiectiv de lux. Dar mai ales este un loc sigur, atât pentru proprietari, cât și pentru turiști.

Cei care au vizitat stațiunea spun că Mazăre și-a angajat acolo, pe lângă bucătari școliți la Paris, chiar și o mică armată. Sunt oameni înarmați cu puști mitralierăcare patrulează non – stop în jurul complexului hotelier. Conform unor surse din Madagascar, guvernul de la Antananarivo îi va acorda cetățenia lui Mazăre cât de curând, însă până atunci primarul fugar vrea să fie sigur că nimeni nu-l va deranja neinvitat.

FOTO: O parte din complexul Mantasalay

Printre cei mai săraci, dar fericiți, oameni din lume

În Madagascar, salariul mediu al unui băștinaș este în jur de 35 de dolari pe lună. Sunt printre cei mai săraci oameni din lume, însă acesta este modul lor de viață, deoarece nu prea au pe ce cheltui banii. Pentru că hrana le-o dă oceanul, pământul și copacul, iar de restul nu prea le pasă. Nici măcar de muncă. Madagascarul nu are industrie. Nu a avut nici pe vremea când era colonie franceză.

Francezii au vrut să păstreze mediul intact și să-l exploateze numai pentru materiile prime. Și acum există pe insulă plantații de Ilang-Ilang, unice în lume, deținute de una dintre cele mai mari companii de cosmetice din lume. Sau de vanilie de Bourboun, cea mai apreciată vanilie din lume. Un pachețel cu patru batoane, de câteva grame, se vinde cu 60 de euro în magazinele din Europa. Aici este aproape gratis, dar nu se găsește, pentru că plantațiile aparțin francezilor și italienilor. La fel și cu cocosul sau cacaoa.

Cu toate că plantele se găsesc pe insulă din belșug, produsele finite și semifinite precum uleiul de cocos sau untul de cacao, din magazilele aflate în zonele turistice, provin din Europa. Iar la băștinași nu găsești să cumperi decât foarte rar, pentru că nu au neapărat disponibilitatea să producă. Mai că ai zice că ne înrudim cu poporul malgaș sau că i-am consiliat după decolonizare. Sau invers.

Își plimbă morții pe străzi trei zile

Populația băștinașă de pe insula Madagascar are un profund cult al morților. Malgașii au chiar și o sărbătoare națională dedicată celor trecuți la cele veșnice. De aici li se trage și epidemia de ciumă, care revine regulat pe insulă. Conform normelor internaționale, cadavrele celor morți de ciumă trebuie arse. Doar că familiile celor decedați vin noaptea și fură cadavrele pentru ritualurile băștinașe ale morții. Este mult spus că se fură cadavrele.

În realitate, incintele în care sunt depozitate cadavrele celor decedați de ciumă nu au pază armată. Seara se pune un lacăt pe ușă, iar paznicii pleacă acasă. Rudele celor decedați vin noaptea, sparg lacătul și își iau morții acasă. Apoi plimbă cadavrele pe străzi, pentru că așa este ritualul. Trebuie să-i plimbe timp de trei zile. Uneori chiar își dezgroapă morții neplimbați, doar ca să-i plimbe printre casele comunităii.

FOTO: Fast – food-ul de pe plajă

Restaurantele, între preistorie și epoca focului

Ciuma se mai transmite și de la puricele șobolanului la om. În Madagascar nici nu este greu ca puricele să intre în contact cu omul. În cea mai mare parte a țării, ei conviețuiesc laolaltă. Om, șobolan, purice sau alte viețuitoare. Termenul de igienă nu prea există, mai ales în zonele tribale. Aici, inclusiv turiștii sunt invitați să adopte stilul de viață al băștinașilor. Unii acceptă, alții nu. Cei care acceptă sunt mai ales cei care practică sporturile nautice, de dimineață până seara, și nu au timp să meargă să mănânce în restaurantele de la hoteluri.

Pentru ei există fast food-urile malgașe, adică o prelată, două-trei oale mari, focuri pe plajă și bărcile pescărești care aduc pește și fructe de mare. Restul ține de fiecare bucătar în parte. Iar pentru cei cărora nu le priește sau nu le place peștele există variante, în funcție de gusturile fiecăruia. Fie o găină africană, din cele cu picioare lungi, fie o vacă Zebu sacrificată după un ritual străvechi, toate ajung în oalele bucătarilor de ocazie, gătite în stil Creol, cu manioc și alte mirodenii și lângă o mână de orez fiert. Spre deliciul surferilor și a kiterilor.

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.