Demisia, duminică seara, a lui David Davis, ministrul britanic însărcinat cu negocierea ieșirii Marii Britanii din UE, reprezintă o lovitură cumplită pentru premierul britanic. Londra plonjează într-o gravă criză politică.

Premierul britanic și-a pus vineri guvernul în fața faptului împlinit: într-o reuniune la conacul său de la țară, din Chequers, Theresa May le-a prezentat miniștrilor planul de ieșire din UE, fără a-i fi consultat la elaborarea lui. Nemulțumirea, mai ales în rândurile grupului celor șapte miniștri adepți ai unei ruperi radicale de Uniunea Europeană (așa-zisul „Hard Brexit”), a fost uriașă: propunerea lui May era una care menținea legături strânse cu UE, inclusiv un parteneriat comercial și vamal.

Ministrul de Externe, Boris Johnson, una dintre puternicele voci pro-Brexit, a calificat propunerea lui May drept o „mare balegă”, dar în final a înghițit-o. La fel, Michael Gove, ministrul Agriculturii și Mediului, s-a declarat de acord să susțină această propunere, deși a calificat- o ca fiind departe de viziunea sa.

David Davis și-a exprimat și el nemulțumirea față de o propunere pe care o văzuse prima dată în ajun, însă i-a lăsat Theresei May impresia că o acceptă. Lovitura a fost minuțios pregătită. După 48 de ore, duminică seara, anunțul demisiei sale a căzut ca o bombă pe malul Tamisei.

Cu atât mai devastatoare cu cât, împreună cu Davis, va pleca și unul dintre secretarii săi de stat, Steve Baker, o altă voce puternică în favoarea Brexitului, la referendumul din 2016.

„Nu pot să susțin o formă de Brexit în care nu cred”, afirmă Davis într-o scrisoare deschisă adresată Theresei May. Planul de Brexit al acesteia, scrie demisionarul, plasează Marea Britanie „în cel mai bun caz într-o poziție de slăbiciune în negocieri, ba chiar cu spatele la zid”.

Planul propus de Theresa May prevede rămânerea pe piața unică europeană pentru bunuri și produse alimentare, ca și o aliniere la reglementările europene și un parteneriat vamal cu UE. Pentru „Brexiteers”, aceasta înseamnă o trădare a votului britanicilor din iunie 2016.

ULTIMA ORĂ: Ministrul de Externe Boris Johnson și-a înaintat și el demisia luni după amiază.

Înlocuitor cu scandal

În locul lui Davis, Theresa May l-a numit ca ministru pentru Brexit pe Dominic Raab, de 44 de ani. Deși un adept al părăsirii UE, el provine din tabăra liberală a Partidului Conservator. Raab a fost protagonistul mai multor scandaluri de presă: în 2011, el a spus despre feministe că sunt niște „bigote dezgustătoare”. În luna aprilie, presa britanică a dezvăluit că una dintre colaboratoarele lui Raab de la Camera Comunelor practica sexul tarifat, prezentânduși „oferta” pe un site de specialitate. Potrivit Daily Mirror, pentru o întâlnire amoroasă tânăra primea 750 de lire sterline.

Cupa dulce a răzbunării lui Davis

Gestul de frondă al omului-cheie al Londrei în procesul de Brexit reprezintă mai mult decât o lovitură politică la adresa Theresei May: este o amenințare directă pentru poziția sa de premier. Din afara guvernului, Davis va putea acționa în toată libertatea pentru a coaliza în jurul său conservatorii iritați de acest „Brexit” din care, după doi ani de tergiversări și pertractări „nu a mai rămas decât numele”, așa cum s-a exprimat Jacob Rees- Mogg, purtătorul de cuvânt al taberei nemulțumiților.

​De altfel, mai mulți parlamentari conservatori au anunțat că încetează să o mai sprijine pe Theresa May și au făcut apel la o moțiune de neîncredere, pentru a pune în fruntea guvernului un „Brexiteer” autentic.

În cei doi ani de când este în funcție, David Davis a înghițit multe, dar propunerea de Brexit „cu îndulcitori” a Theresei May a fost prea de tot. Numărându- se printre cei mai moderați miniștri din echipa May, deschis la compromis, el era cel care ar fi trebuit să apere acest plan - conceput fără știrea sa și prin spatele său - în capitalele europene și la Bruxelles, începând cu această săptămână.

David Davis a amenințat în mai multe rânduri cu demisia, încât probabil că nimeni nu îl credea capabil de un astfel de gest. Ultima amenințare fusese fluturată cu doar o lună în urmă, când Theresa May transmitea semnale că este gata să accepte menținerea Marii Britanii întro uniune vamală cu UE pe termen nedefinit. Amenințarea lui Davis este cea care a forțat-o pe May să fixeze drept termen limită pentru ieșirea din uniunea vamală anul 2021.

Ministrul era marginalizat în negocierile cu Uniunea Europeană și subminat de fostul său șef de cabinet, Oliver Robins, transferat la Downing Street sub bagheta directă a Theresei May. Robins devenise interlocutorul privilegiat al lui Michel Barnier, însărcinat să se ocupe de Brexit din partea Comisiei Europene.

Vine Trump și nu are ce să discute

Plecarea lui David Davis zgâlțâie din țâțâni guvernul și așa debil al Theresei May. Demisia lui poate da aripi conservatorilor pro-Brexit nemulțumiți, după cum este posibil să producă emulație și în tabăra anti-Brexit, care se opune oricărei forme de ieșire din UE, fie ea și edulcorată. Davis se prezintă de luni de zile ca o alternativă potențială pentru postul de prim-ministru.

„Demisia lui David Davis într-un moment atât de crucial demonstrează că Theresa May nu mai are nici o autoritate și este incapabilă să ducă Brexitul la bun sfârșit”, a comentat șeful opoziției laburiste, James Corbyn. Davis este al șaselea ministru plin care părăsește guvernul May în ultimele opt luni.

Lovitura de teatru pune în pericol compromisul pe care Theresa May credea că l-a obținut vineri în cadrul guvernului său, încă înainte ca proiectul să ajungă pe mesele europenilor, lucru care fusese programat pentru joia aceasta. Premierul britanic sperase că a reușit să scape de cartoful fierbinte, pasându-l peste Mânecă. Acum, ea va trebui mai întâi să demonstreze că este capabilă să-și pună ordine la ea acasă. Mai mult, că poate să supraviețuiască acestei crize.

O criză care pică în cel mai grav moment posibil: un summit important al NATO, pe 11 și 12 iulie, urmat de vizita lui Donald Trump la Londra, pe 13, 14 și 15 iulie. Președintele american vine pregătit să-i ofere Theresei May un acord comercial bilateral și un parteneriat strategic, care să compenseze pierderile suferite de Marea Britanie prin ieșirea din UE. Doar că, în aceste condiții, nu este clar dacă Theresa May este interlocutorul cel mai potrivit, sau Trump va prefera să aștepte venirea unui nou prim-ministru mai potent.