Un simplu test genetic permite doctorilor să determine cantitate ideală de anticoagulante pentru fiecare pacient în parte, reducându-se astfel, pe cât posibil, formarea de cheaguri sangvine sau hemoragiile care pot să apară în timpul tratmentului.
Studiile clinice realizate de echipe mixte de medici americani de la clinicile Medco şi Mayo au demonstrat că numărul total al spitalizărilor, inclusiv al acelora care sunt provocate de hemoragii şi de cheaguri sangvine, ar putea fi redus cu aproape o treime printr-o simplă testare a variaţiilor a două gene - CYP2C9 şi VKORCI - care influenţează semnificativ sensibilitatea pacienţilor faţă de warfarină, un anticoagulant puternic, cel mai frecvent prescris în practica medicală actuală. Numai în Statele Unite, aproximativ două milioane de persoane încep anual tratament cu warfarină care, în cazul fibrilaţiei atriale, cea mai frecventă formă de aritmie cardiacă, poate preveni formarea cheagurilor de sânge.
Rezultatele studiului au fost anunţate în cadrul conferinţei Colegiului American de Cardiologie (ACC), de la Atlanta.
Mai puţin în spital, costuri mai mici
Specialiştii au subliniat că beneficiile metodei constau, în primul rând, în scăderea semnificativă a reacţiilor adverse. Sensibilitatea faţă de warfarină este variabilă, iar reglarea dozajului pentru fiecare pacient poate necesita uneori chiar şi câteva săptămâni sau câteva luni, în timpul cărora pacientul este supus unui număr mare de analize de sânge. În timpul perioadei de tratament, pacienţii prezintă un risc ridicat de a face tromboză, în cazul administrării unei cantităţi prea mici de warfarină, sau de hemoragii, atunci când anticoagulantul este administrat în cantităţi prea mari. La studiul american au participat 896 de pacienţi. S-a constatat că, în primele şase luni de teste, pacienţii testaţi genetic au avut o durată a spitalizării cu 31% mai mică.