Guvernul a ajustat bugetele. A tăiat și de la cultură două milioane de lei.

Ministerul Culturii și Primăria Capitalei  (care are și ea în subordine teatrele, precum școlile și spitalele) au alocat mai puțin bani instituțiilor de teatru de stat din București. Directorii acestora știau.

Ca să reușească să funcționeze cu bani mai puțini, acești directori trebuie să găsească soluții de management: economii la consumabile, la materialele folosite în scenografii, reduceri de personal unde se poate sau efienticizarea acestuia, ajustări de salarii etc. Așa facem și noi în mediul privat, căci, chiar dacă presa are un rol social, ba alocă și pagini culturale, nimeni nu primește nimic din bani publici, cu excepția unor reviste de cultură.

Scandalul care a izbucnit acum la Teatrul Național între actori celebri este pe bani. Fundamentul divergențelor de acolo s-a ridicat. Ion Caramitru a dat alarma mediatică atunci când a decis să dea afară din teatru o mână de oameni de la ”tehnic”. Conta pe simpatia publicului iubitor de teatru și pe empatia multor simpatizanți ai noilor partide, mai ales din rândul USR, unde fiul său cel mare activează și e extrem de vocal public.

Din punct de vedere politic, mulți dintre actorii cunoscuți ai Teatrului Național îmbrățișează aceleași ideologii democratice și, de multe ori, s-au manifestat ca atare în spații publice, în stradă. De aceea, opinia publică a fost șocată în momentul în care actorul Mihai Călin s-a lansat într-un atac dur la adresa directorului său de la Teatrul Național. Uimită a fost și echipa de la Digi 24, care l-a avut în intervenția telefonică pe Mihai Călin, fiindcă nu se aștepta ca acesta să nu vorbească pe aceeași linie de revoltă ca maestrul Caramitru, revoltă la adresa guvernului, a primăriței Gabriela Firea și a ”ciumei roșii”, care au tăiat ”banii de cultură”, lăsând pe drumuri angajați ai Teatrului Național.

„Din punctul meu de vedere și al conducerii sindicatului actorilor, dl Ion Caramitru, managerul general al Teatrului Național, care acum încearcă să facă ceva, să obțină fonduri, să deblocheze, dumnealui în ultimii ani a folosit foarte mult în interes propriu, personal o mare parte din activitatea teatrului. A condus în mod dictatorial, în mod autocrat, folosind o mare parte din resursele teatrului pentru propriul avantaj financiar. Mare parte din spectacole sunt regizate și jucate de dumnealui”, a izbucnit Mihai Călin la Digi 24.

A fost de neoprit, iar acuzațiile și dezvăluirile despre ce se petrece în interiorul teatrului sunt ca o imensă oală cu apă clocotită vărsată deasupra unui cuib de cuci.

”Domnul Caramitru, pe fiecare spectacol regizat sau în care joacă, ia 10% din încasări. Iar în 2018 din 120 de spectacole jucate la Sala Mare, 66 sunt regizate sau/și jucate de domnul Ion Caramitru, în condițiile în care regizează foarte mult, el fiind – a și spus – în materie de regie mai puțin performant. Facem doar comedii, dar e total dezechilibrat, iar spectacolele importante ale teatrului, care au fost finanțate cu vreo 200.000 de euro pe bucată, se joacă foarte puțin – Regele Lear, Romeo și Julieta, Livada de vișini, No Man’s Land (…)

În loc să chemăm lumea la teatru ca să vorbim despre viață și despre moarte și despre lucruri importante, despre dragoste, și despre prietenie, noi vrem doar să râdă lumea?!

Evident, se pare că sursa acestui lucru este tăierea bugetului de la cultură, dar trebui să spunem lucruri care nu sunt spuse în spațiul public de foarte multă lume, pentru că oamenilor le e frică. Noi avem (în teatru) un aparat administrativ supranumeric, pentru că sunt foarte mulți angajați pe pile, pe relații, pe rubedenii sau pe șpagă”, a spus actorul revoltat, afirmând și că ”multora dintre oameni le e frică să spună despre probleme, pentru că au contracte pe un an și tuturor le e frică de Caramitru ca de cancer să vorbească”.

Mihai Călin, 52 de ani și de 28 de ani actor pe scena Naționalului, reclamă în intervenția sa mangementul defectos al lui Ion Caramitru și decizia acestuia de a da afară angajați ai teatrului, să anuleze proiecte, în loc să reducă din cheltuieli, unele inutile sau dubioase.

Salariile actorilor (14 la număr!!!) variază în jurul sumelor de 3.000, 4000 sau 5.000 de lei net lunar. Cele ale șefilor din teatru, unii pensionari, se încadrează între 8.000 și 5.000. Nu mai vorbesc de diferite sporuri care se adaugă, de la hrană la condiții grele.

Managerul Ion Caramitru a câștigat în 2018, conform declarației lui de avere, un salariu net de 7.686 lei lunar. Venitul său este, însă, mult mai mare, fiindcă la salariu se adaugă pensia, niște indemnizații în baza unor legi plus o sumă de 16.190 de lei din colaborările lunare. Una peste alta, maestrul Caramitru a câștigat anul trecut circa 5.200 de euro lunar. La 77 de ani, e superb să fii într-o asemenea formă. Însă redresarea teatrului prin darea afara a câtorva angajați de la ”tehnic” și strigătele de luptă la adresa guvernanților proști nu rezolvă problema.

De ce l-a atacat Mihai Călin pe manager

Sunt și actori care au sărit în apărarea directorului Ion Caramitru. Marius Manole și Oana Pellea sunt doi dintre ei. Oana Pellea a amenințat că de la anul nu mai joacă. E posibil să mai apară și alți artiști. Dar ce l-a apucat pe Mihai Călin să vocifereze, să fie împotriva Maestrului?

Nu este prima oară când actorul de la Național a criticat managementul instituției și a arătat că Ion Caramitru se comportă dictatorial. În 2017, a existat un întreg scandal mediatic, când Ion Caramitru l-a sancționat cu ”avertisment scris” pe Mihai Călin pe motiv că actorul și-a permis să improvizeze o replică într-o piesă jucată în Grecia. ”Furtuna” lui Shakespeare, pusă magistral în scenă, cândva, de maestrul Liviu Ciulei și unde actorii se jucau cu improvizațiile, a stârnit furtună atunci când l-a avut interpret pe Mihai Călin, iar directorul s-a enervat.

Atunci, în 2017, au fost făcute primele dezvăluiri despre nemulțumirile care mocnesc la Național. Mihai Călin îi spunea jurnalistei Simona Tache: „Întotdeauna mi-am văzut de treabă, numai că știi cum e: crești în vârstă, te maturizezi, ai niște aspirații și vezi că împrejur sunt lucruri anormale. E normal să le discuți, chiar dacă sunt contradictorii, trebuie să te manifești liber. Nu mai suport minciuna.”

Iar un jurnalist de la site-ul adressa.ro publica în octombrie 2017 câteva constatări dureroase:

” Mihai Călin riscă angajarea la TNB și spune ceea ce e nevoie să fie auzit. Dar o spune astfel încât mesajul să ajungă la cât mai multă lume, fără atacuri la persoană, așa cum rar auzim o critică”.

Sau:

” Mihai Călin spune cu subiect și predicat că după 70 de milioane investite în clădire, suntem tot în mult în urma altor teatre din capitale europene, spre exemplu Budapesta, pentru că scena nu e modulară, ci a rămas la planurile din 1973, iar lumina nu e pusă cum trebuie, deși astfel de lucruri fac experiența la un spectacol impecabilă pentru un public, iar pe regizori și pe actori fie îi ajută modernizările, fie îi încurcă limitările.

Ați fost în ultimii ani la teatrul acesta? Eu am fost și ca spectator pot să confirm toate aceste probleme, de la cumpărarea biletelor, prețul lor, nivelul pieselor puse în scenă, afișajul.

Biletele se scumpesc din ce în ce mai mult, 60-80-100 lei sau chiar mai mult costă un bilet la o piesă, o politică de prețuri care lasă tinerii și multe categorii de public pe afară. În plus, se joacă multe comedii și piese sueprficiale, fără mare valoare culturală, deși teatrul este subvenționat. Veniturile se rotunjesc și din închirierea spațiilor, chiar și în detrimentul spectacolelor (lunea de exemplu aflăm că e mereu închiriată sala). Cui se închiriază? Asta iar e o discuție importantă.

Trebuie să existe și venituri suplimentare, din închirieri de săli sau altceva, e nevoie de fonduri suplimentare. Însă când te duci la teatru și vezi în lobby ce spectacole vin acolo: Fuego, Hrușcă, kazacii zburători… În fiecare luni se închiriază sălile pentru cele mai comerciale spectacole de teatru din București. Întâmplător sunt cu Horațiu Mălăele și Ion Caramitru. OK, spectacole de succes. Dar spectacolele acestea poartă pe antet „Teatrul Național București” și nu sunt ale Teatrului Național”.

Cum se va termina scandalul acesta în anul 2019, vom vedea. Fiind vorba de bani și de idei politice, probabil că nu prea curând.