Toți angajatorii din România, atât cei de la stat cât și cei privați, vor fi obligați de la 1 ianuarie 2018 să plătească o „taxă de solidaritate” lunară în valoare de 2% din fondul de salarii, potrivit unui proiect aflat în lucru la Guvern. Operațiunea s-ar putea transforma într-o veritabilă deturnare de fonduri, specialiștii consultați de „Evenimentul zilei” fiind de părere că guvernanții au făcut o gafă de proporții. Pe de altă parte, aceasta nu ar fi prima măsură pe care cabinetul PSD-ALDE o anunță public pentru ca apoi să o arunce la coșul de gunoi
Ministrul Fi nanțelor, Ionuț Mișa (PSD), a anunțat, ieri, că proiectul de introducere a taxei de solidaritate se află în circuitul de avizare în Guvern. Potrivit proiectului de buget pe anul viitor, obținut de revista Capital, Guvernul estimează că va încasa suplimentar, din taxa de solidaritate, aproximativ 3,3 miliarde de lei în 2018.
Unde vor merge toți acești bani? „90% va merge la bugetul de stat pentru a acoperi diverse destinaţii în funcţie de solicitările bugetare şi 10% va merge către sprijinirea tuturor salariaţilor care se vor confrunta cu situaţii deosebite în caz că angajatorul intră în insolvenţă şi nu le achită obligaţiile”, a spus ministrul.
În forma anunțată de șeful Finanțelor, taxa de solidaritate sfidează însă flagrant prevederile legilor în vigoare, așa cum EVZ a observat și după cum ne-au explicat și specialiști în domeniul fiscal.
Plasa de salvare
În momentul de față, angajatorii plătesc deja, obligatoriu, în fiecare lună, câte 0,25% din fondul de salarii întrun „Fond de garantare pentru plata creanțelor salariale”, fond reglementat prin Legea 200 din 22 mai 2006. Acest fond este un cont separat pe care toți angajatorii îl formează și de care nici ei, nici statul nu au voie să se atingă.
Care este rostul lui? O măsură de protecție a angajaților în cazul în care firma la care lucrează intră în insolvență. În această situație, din banii strânși în acest fond special se plătesc: salariile restante; compensaţiile băneşti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariaţi, dar numai pentru maximum un an de muncă; plăţile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă şi/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă; compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă şi/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale, precum și indemnizaţiile restante, pe care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activităţii.
Potrivit legii, în oricare dintre aceste cazuri, salariații pot recupera din acest fond special o sumă în valoare de maximum trei salarii medii brute pe economie, indiferent dacă au de încasat de la angajatorul intrat în insolvență restanțe mai mari.
Imposibilul anunț
Problema majoră a anunțului făcut de ministrul de Finanțe este Legea 200/2006 care reglementează modul de funcționare a acestui fond. Și legea spune foarte clar că fondul „este independent de resursele gestionate de instituţia de administrare” adică de stat, că „nu poate face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite” și că “resursele financiare constituite (...) sunt destinate în exclusivitate pentru finanţarea categoriilor de creanţe salariale prevăzute de prezenta lege, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare”. Cu alte cuvinte, cei 0,25% pe care angajatorii îi pun deoparte lunar nu au cum să fie folosiți pentru nimic altceva decât pentru restanțele datorate angajaților în cazul insolvenței.
Însă Guvernul susține că va mări această cotă de 0,25% din prezent până la pragul de 2%, care va deveni noua taxă de solidaritate, și din care statul va putea ulterior să folosească 90% pentru orice vrea el. Potrivit legii actuale, acest lucru nu este posibil.
Situația are două posibile rezolvări. Fie Parlamentul sau Guvernul schimbă legea astfel încât banii din Fondul de garantare să poată să fie folosiți și pentru alte cheltuieli ale statului, fie rămâne actuala cotă de 0,25% și se înființează prin lege o nouă taxă pentru angajatori de 1,75%. Niciuna dintre aceste variante nu a fost prezentată de ministrul de Finanțe.
Ministerul Finanțelor: „Nu este o taxă nouă”
După anunțul lui Ionuț Mișa, ministerul de Finanțe a trimis ieri un comunicat de presă în care spune că nu s-ar introduce nicio „taxă nouă”.
„Contribuția pentru solidaritate socială nu este o taxă nouă, ci o contribuție socială corelată cu măsura privind reducerea numărului contribuțiilor sociale și cu necesitatea asigurării prestațiilor sociale de care beneficiază salariații în conformitate cu principiile care stau la baza sistemelor de asigurări sociale, cum ar fi principiul contributivităţii și cel al solidarităţii sociale”, spun Finanțele.
„Contribuția se plătește la bugetul de stat și se datorează de către angajatori la fondul brut de salarii, fiind destinată alimentării Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale și asigurării necesarului pentru plata prestațiilor din domeniul asigurărilor sociale de care beneficiază salariații, cum ar fi indemnizațiile pentru șomaj, indemnizațiile primite pentru concediile medicale sau cheltuielile pentru accidente de muncă și boli profesionale. Nivelul contribuției este stabilit astfel încât să asigure necesarul pentru plata prestațiilor sociale de care beneficiază salariații”, a adăugat ministerul.
Sarabanda ideilor pe care Guvernul le-a tras pe linie moartă
Imediat după preluarea guvernării de către coaliția majoritară PSD-ALDE, Guvernul a lucrat la proiectul introducerii unui „impozit pe gospodărie”, idee pe care au anunțat-o cu aplomb dar la care au renunțat rapid după ce și-au dat seama că statul nu are încă posibilitatea să facă rapid o asemenea reformă.
În vară a răsărit o altă idee: introducerea unei taxe de solidaritate pentru toate persoanele cu venituri lunare de peste 10 salarii minime pe economie (14.500 de lei). A fost abandonată pentru că proiectul ar fi adus prea puțin bani la bugetul de stat comparativ cu prețul electoral pe care l-ar fi plătit ALDE, măsura fiind o lovitură directă în electoratul lor liberal.
La învestirea noului Guvern Mihai Tudose, în programul de guvernare a răsărit o altă măsură care a pus pe jar mediul economic: impozitul pe profit urma să fie înlocuit cu un impozit pe cifra de afaceri. Măsura era destinată aducerii la buget a sumelor pe care companiile lear fi scos din țară prin diferite inginerii financiare. Dar Guvernul a ajuns la concluzia că măsura ar fi afectat societăţile comerciale din România care acţionează corect şi îşi plătesc în mod onest datoriile către stat, astfel că și ea a fost aruncată la gunoi.
Cea mai recentă piruetă a GuvernuluI PSD-ALDE este introducerea split TVA de la 1 ianuarie 2018. Măsura înființării pentru firme a unui cont separat de TVA a fost adoptată de Guvern, pentru ca după proteste uriașe din partea mediului de afaceri legate de riscul prăbușirii a mii de firme, coaliția de guvernare a decis că măsura va deveni obligatorie abia în 2019.
Florin Jianu FOTO: EVZ
Verdictul experților: Un plan mascat
„Nu ai cum să pui 2% pentru acest Fond pentru că este o deturnare de fonduri în condițiile actuale ale legii, nu poți să iei banii aceia să îi duci în altă parte”, a spus ieri, pentru EVZ, fostul bancher Florin Cîțu, actual senator PNL.
Fostul ministru pentru IMM-uri, Florin Jianu, în prezent președintele Consiliul Naţional pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), a atras atenția că taxa de solidaritate va „bulversa” mediul de afaceri, că nu are o destinație clară și că va genera costuri privind achiziţionarea noilor softuri contabile. Potrivit lui Jianu, taxa va fi folosită „în mod sigur pentru plata unor cheltuieli sociale”, precum pensii și salarii. Un alt detaliu scos în evidență de Jianu este că în prezent contribuțiile plătite exclusiv de angajator, anume Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale – 0,25%, Concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate – 0,85% și Asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale – 0,15%-0,85% în func- ţie de clasa de risc, reprezintă, însumat, între 1,25% şi 1,95%, adică aproape 2% cât vrea Guvernul să facă taxa de solidaritate. Numai că promisiunea Palatul Victoria era că acele contribuții vor dispărea.
Fostul ministru de Finanțe, consultantul fiscal Gabriel Biriș, a apreciat că taxa de solidaritate maschează o operațiune prin care Guvernul reintroduce o serie de contribuții pe care a promis că le elimină. „Înțeleg că, în sfârșit, ministrul a înțeles că nu poate elimina toate contribuțiile angajatorului și că cel puțin contribuția de 0,25% nu poate fi eliminat. Mai înțeleg și că ministrul Mișa s-a gândit că dacă tot nu poate elimina această contribuție, să o mărească de aproape 10 ori, la 2%, redenumind-o «taxa de solidaritate», urmând a include în ea toate contribuțiile la care Guvernul PSD-ALDE a anunțat că va renunța (șomaj, risc și accidente, concedii și indemnizații de sănătate și fond de garantare)”, a spus el, ieri, pentru revista Capital. „Solidaritatea cu cine?” Analistul economic Ilie Șerbănescu s-a referit la principiul care ar trebui să guverneze intențiile Finanțelor.
„Solidaritate cu cine?
Taxele de solidaritate se plătesc de către bogați pentru săraci și sunt firești în societăți precum cea românească, unde există înspăimântător de mulți săraci și o mână de bogați. Dar nu întreprinderile trebuie să fie solidare, ci oamenii. Firmele nu au cu cine să fie solidare, ele trebuie să fie solidare cu ele însele. Și l-aș mai întreba pe dl ministru: cele 260.000 de întreprinderi din România care nu au angajați și nu au fond de salarii cum își vor exprima solidaritatea?”, a declarat el pentru EVZ.