Atât ele, cât şi localnicii care frecventează bordelul din Tangail privesc cele ce se petrec după uşile caselor de toleranţă ca fiind o meserie ca oricare alta, şi mai mult de atât, nici femeile care îşi vând trupurile în schmbul unor sume de bani mizere nu văd nimic greşit în ceea ce fac. Prostituţia în Bangladesh e, fără îndoială, meserie transmisă din geeraţie în generaţie, ca o moştenire de familie.

Vechi de 200 de ani, casa ieftinei plăceri de pe Tangail nu e un bordel ca oricare altul. Cele care-şi pun la dispoziţie serviciile ce ar trezi reţineri celor mai pudici sunt împărţite în categorii, au “drepturi” diferite, sunt unele superioare celorlalte, iar pe măsură ce petrec mai mult timp în luminile obscure ale bordelului, “câştigă” un nivel preferenţial, au dreptul de a alege ori refuza cele propuse. 

Cea mai tânără dintre toate are numai 12 ani. De regulă fetele abia ajunse aici, aparte de “gazdele” locului, provin din familii extreme de sărace, dezorganizate, ori sunt chiar victime ale traficului de oameni. În ciuda plăcerilor sexuale oferite în schimbul banilor, în primii cinci ani, fetele nu câştigă nimic. Nimic în afara dreptului de a avea un acoperiş deasupra capului, considerat în opinia celei ce le are “în grijă” mai mult decât suficient. 

Te-ar putea interesa și: