Oraşul Călăraşi. Braţul Borcea, malul Dunării. Localnicii care stau la terase sau în parcuri au uitat de bucuria relaxării: sunt mereu asaltaţi de ţânţari. „Dacă vrei să stai la o terasă, trebuie să-ţi dai mereu palme peste ochi. E teroare!“, se plânge doamna Dan, care a ieşit să ia puţin aer în parc. Din 2009, graţie unui proiect finanţat de Uniunea Europeană, ţânţarii vor fi stârpiţi cu o substanţă specială, care conţine bacteria Bacillus Thuringiensis.
 
De când se ştiu, localnicii din Călăraşi, dar şi din celelalte localităţi înşirate pe malul Dunării luptă cu aceste insecte mici şi sâcâitoare. Oricine a fost prin această zonă sau în Delta Dunării cunoaşte foarte bine ce presupune acest interminabil război contra înţepăturilor: eşti o victimă sigură, dacă nu deţii arme precum plase, spray-uri, creme şi tot felul de aparate.

Mai mult, roiurile de ţânţari pregătiţi să atace de dimineaţă până seara sunt o piedică în dezvoltarea turismului în judeţul Călăraşi. De obicei, vin doar cei care sunt dispuşi să îndure supliciul înţepăturilor pentru câteva zile de vânătoare sau pescuit.
 
Proiect de 285.000 de euro

„Anul acesta, ţânţarii nu ne-au făcut mari probleme. Localnicii sunt obişnuiţi. Iar turiştii care vin la vânătoare sau la pescuit ştiu că trebuie să-i suporte“, spune administratorul unui restaurant cu terasă din Călăraşi.

Autorităţile locale din Călăraşi, la fel ca şi cele din alte oraşe ale ţării, alocă anual o sumă de bani pentru lupta împotriva ţânţarilor şi atribuie contractul, prin licitaţie, unei firme specializate. Pentru 2008, municipalitatea din Călăraşi a pus la bătaie 200.000 lei în acest scop. Însă licitaţia pentru dezinsecţie a fost organizată abia în luna iunie, când ţânţarii s-au înmulţit şi au împânzit toată zona.

Începând de anul viitor, situaţia s-ar putea schimba însă. Consiliul Judeţean Călăraşi şi Primăria Silistra, din Bulgaria, au câştigat un proiect din fonduri europene pentru eliminarea ţânţarilor, acţiune care a demarat în toamna anului trecut.
 
Proiectul are o valoare de 285.000 de euro, din care 30.000 de euro sunt plătiţi de Consiliul Judeţean (CJ) Călăraşi. Restul sumei provine din bugetul Uniunii Europene şi de la Guvernul României.
 
Arma bacteriilor

Noutatea pe care o aduce proiectul este substanţa folosită pentru distrugerea ţânţarilor care conţine o bacterie numită Bacillus Thuringiensis, ne-a spus Daniel Ştefan, directorul executiv al Direcţiei Integrare Europeană, din cadrul CJ Călăraşi. Microorganismul ucide larva de ţânţar şi nu poluează mediul înconjurător, spre deosebire de tratamentele chimice cu insecticide utilizate pe scară largă în România. Astfel, pentru a fi cât mai eficientă, stropirea cu substanţa miraculoasă trebuie realizată primăvara, înainte ca larvele să se transforme în ţânţari.
 
Proiectul, coordonat de partea română, presupune, pe lângă organizarea a două cursuri cu experţi francezi care folosesc metoda de ani buni, şi achiziţionarea softului, a pulverizatoarelor, a tractoarelor şi a substanţei. Potrivit reprezentantului CJ Călăraşi, softul a fost deja cumpărat şi permite realizarea unei hărţi electronice a zonei cu ajutorul căreia locurile unde se dezvoltă ţânţarii sunt controlate mai uşor.

EFECTE NATURALE

Inundaţiile şi seceta au omorât insectele

Ce au în comun un român, un turc, un francez şi un american? Fie că trăiesc în oraşe sau în zone mai ferite, toţi trebuie să lupte împotriva ţânţarilor. În caz contrar, sunt nevoiţi să suporte bâzâitul enervant care culminează invariabil cu o înţepătură.
 
Cea care înţeapă este femela de ţânţar, niciodată masculul. Femela are nevoie de sângele oamenilor, al animalelor sau al păsărilor pentru a-şi dezvolta ouăle. Însă nu toate speciile de ţânţari sunt la fel. Cele răspândite la nord, de exemplu, în Canada, s-au adaptat astfel încât îşi aduc la maturitate ouăle fără a avea nevoie de sânge, ne explică Gabriela Nicolescu, şefa laboratorului de entomologie medicală, de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino“.

Potrivit specialistului, la noi în ţară vieţuiesc nu mai puţin de 57 de specii de ţânţari, iar în întreaga lume sunt cunoscute peste 3.000 de specii. În acest an, sunt mai puţini ţânţari faţă de numărul obişnuit, deoarece, după 2005, inundaţiile şi seceta au distrus în repetate rânduri populaţiile de ţânţari, ne-a declarat specialistul.
 
Pericolul din bloc
 
Ţânţarii îşi încep anul ieşind din hibernarea în care intră în octombrie-noiembrie. Locurile unde aceştia se simt perfect sunt cele umede, călduţe şi întunecoase. Din acest motiv, ţânţarii care au condiţii prielnice depun ouă şi cresc chiar şi în timpul iernii.

Pentru a depune ouăle au nevoie de apă stagnantă, puţin adâncă: mlaştini, bălţi, chiar şi micile acumulări de apă rezultate din defecţ iuni ale sistemelor de irigare, ale reţelelor de apă şi canalizare, scorburi de copaci, rezervoare de apă neacoperite, vase de flori, cauciucuri de automobile deteriorate, ne spune Carmen Romanca, biolog principal la Autoritatea de Sănătate Publică din Bucureşti. Aproximativ 15% din imobilele din Bucureşti au subsolurile permanent inundate, precizează ea. Situaţia este ţinută însă sub control şi tratamentele se fac chiar şi în timpul iernii.

Pe cel mai răspândit ţânţar din România îl cheamă „culex pipiens“ şi îl întâlniţi atât în parcuri şi pă- duri, cât şi în subsolurile blocurilor şi în locuinţe.

Atenţie în Moldova!

„Zonele cu cele mai mari densităţi de ţânţari din România sunt Câmpia de Sud, Câmpia de Vest, în afară de Banat, zona Moldovei şi, desigur, Delta Dunării“, conturează Gabriela Nicolescu ariile preferate de răspândire a insectelor însetate de sânge.

„Trebuie dată o atenţie sporită situaţiei din Moldova: este periculoasă deoarece se creează densităţi mari de ţânţari“, avertizează specialistul. Potrivit reprezentantului Institutului Cantacuzino, „putem spune că am avut noroc că inundaţiile au avut loc acum. Dacă precipitaţiile ar fi căzut la începutul verii, ţânţarii s-ar fi înmulţit în progresie geometrică“.

Avem ţânţari ucigaşi

Cele mai periculoase specii sunt din familia ţânţarilor anofeli şi pot transmite malaria. „Ei nu sunt infectaţi, dar pericolul de apariţie a malariei există, chiar şi după eradicarea bolii, în anii ’60“, spune Gabriela Nicolescu. Practic, ar trebui să ne facem griji dacă în România ajung persoane infectate cu această boală. Locurile preferate de anofeli sunt locurile umede, călduţe, precum grajdurile animalelor, unde au mereu o sursă de sânge.
 
Un alt tip de ţânţari periculoşi poate transmite virusul West Nile, adus de obicei de păsările migratoare. Acest virus provoacă la persoanele cu imunitate scăzută boli grave precum meningita, meningo- encefalita şi encefalita. România a trecut în 1996 printr-o epidemie provocată de West Nile, care a îmbolnăvit peste 800 de persoane, dintre care mai mult de 50 au decedat.

SOLUŢII

Cum să vă protejaţi

> Plasa antiţânţari se montează primăvara la geamurile pe care le deschideţi.

> Aparat electric cu pastile sau cu rezervă lichidă. Se conectează la o sursă de curent electric. Este eficient atâta vreme cât este alimentat cu curent.
 
> Ultrasunetele alungă ţânţarii fără să-i omoare. Pentru acasă există aparate pe baterii care îi ţin la 6 metri depărtare. În zone cu mulţi ţânţari, puteţi utiliza un pandantiv sau un breloc care ţine ţânţarii la 3 metri distanţă.

> Un spray sau o cremă antiţânţari vă va proteja pielea de înţepăturile neplăcute. Însă aceste substanţe nu omoară insectele, astfel încât nu veţi scăpa de bâzâitul neplăcut.

> Insecticidele omoară ţânţarii, însă conţin substanţe toxice.

ÎN LUME

Lecţii despre ţânţari

De găsirea celor mai bune soluţii pentru distrugerea ţânţarilor în Statele Unite se ocupă Asociaţia Americană pentru Controlul Ţânţarilor. Pentru a scăpa de insectele adulte, americanii folosesc pesticide. În rest, ei supraveghează zonele cu probleme, curăţă ariile unde locuiesc ţânţarii, iar în şcoli se fac ore de educaţie privind lupta contra acestor insecte. O altă soluţie, controlul biologic, presupune aducerea în apele cu probleme a unor peşti sau a unor organisme nevertebrate care mănâncă larvele de ţânţari. În Franţa se foloseşte tratamentul chimic, însă în majoritatea regiunilor de pe coasta Oceanului Atlantic se distrug ţânţarii cu tratamente biologice pe bază de bacterii, care capătă tot mai mulţi adepţi în rândul autorităţilor locale.