Editura Evenimentul si Capital

Ţăndărei, oraşul care a speriat Vestul

5194ece7d01dcddbfcec6a1c7df7211f
Autor: | | 55 Comentarii | 0 Vizualizari

Înainte de Revoluţie, ţiganii din Ţăndărei erau părăsiţi într-un colţ de oraş, după o cale ferată. Era graniţa lor de lume, pentru trecerea căreia îşi luau bătaie zdravăn de la miliţie. Acum, nu numai că au păşit peste hulitul hotar, dar au ajuns şi în alte părţi de Europa, de unde s-au întors cu maşini cu volanul pe dreapta şi cu bani de vile. Unii, căci alţii au rămas peste şine, printre gunoaie şi nămoale.

În Ţăndărei, oraş ialomiţean cu 12.000 de locuitori, nu este străduţă fără patru-cinci vile, ridicate cu opulenţă în cele mai ciudate locuri: lângă primărie şi biserică, pe latura unui parc sau între blocuri. Atât e nou în oraşul acesta, în care cuvântul "investitor" e o vorbă în vânt, iar "afacerist" înseamnă mare găinar. De la Slobozia încep palatele ţigăneşti, dar densitatea acestor construcţii semi-ridicole atinge nivelul maxim în Ţăndărei. Dacă vă întrebaţi unde aţi mai văzut numele oraşului, vă amintin noi. Ţăndărei a făcut deliciul presei britanice, după ce reporterii unei publicaţii din Anglia au prezentat modul în care ţiganii din Ţăndărei au făcut bani în Regat. Instantanee de pe strada Chirpici La Strachina ajungi pe jos. Ieşi din Ţăndărei pe drumul European 60, treci deja celebra cale ferată şi apoi faci de câteva ori la stânga şi la dreapta pe nişte străzi înguste. Înainte să intru pe uliţele desfundate ale locului, îi întreb pe nişte oameni care taie lemne cu drujba unde e fabrica de cărămidă şi unde stau rromii. Se uită pierduţi la mine până când unul mai de 20 de ani, sucind vârtos un butuc de fag, le spune celor care mă sfătuiesc că vreau să ajung în “ţigănime”. Brusc, asfaltul îmi dispare de sub tălpi, semn că “ţigănimea” a rămas într-un oarecare abandon din partea statului. Şi tot brusc maşinile luxoase dispar încet, încet şi locul le este luat de căruţe, care gonesc în sus şi în jos, trase de nişte cai care par a avea mare nevoie de tava cu jăratec din basmul cu Harap Alb. Nu văd niciun nume de stradă, aşa că nu am ce să notez. Sunt pe strada Chirpici, aşa o să o ţin minte. În stânga şi în dreapta, rar vezi o cocioabă mai întreagă. Cele mai multe, “ruine”, aşa cum mă anunţase un “pensionar de pe vremea lui Ceauşescu”, Ion Pintilie, bărbatul care ştie locurile încă de când aici tronau conacele boiereşti. Nu mă pot abţine şi îi întreb pe nişte puradei dacă ştiu cum pot ieşi la drumul spre Slobozia. Ştiam calea, dar voiam să văd dacă vor să mă ajute sau se vor apuca să mă înjure. 12 în casa care îmi părea părăsită Cei trei copii se uită chiorâş la mine şi, cu sticlele de suc şi cu pachetele de ţigări în mâini, îmi arată drumul cel bun, pe o stradă perpendiculară pe Chirpici. “Să nu zici că sunt ţigan şi te mint, barosane”, îşi întăreşte un copil spusele, ceea ce mă face să mă gândesc că puştii aştia sunt obişnuiţi să fie priviţi cu neîncredere. Trec pe lângă depozitul fabricii de cărămidă, pe ale cărui garduri au fost întinse câteva suluri de sârmă ghimpată. Locul seamănă cu un mic penitenciar, cu pavilioane văruite într-un alb murdar, care se văd prin desele spărturi din gard. Producţia e pe ducă pe aici, s-au tăiat din angajaţi. Din trei schimburi, a rămas doar unul. În mijlocul drumului, mă opreşte fetiţa handicapată a unei femei între vârste. Chipurile, fata, care are vreo 12 ani, mă ştie de la televizor. De fapt, nu m-a văzut nicăieri. Îi dau unul dintre sandvişurile pe care mi le luasem de acasă, iar maică-sa mă duce la “moşu”. Pe casa lui Catrin Fănică o zărisem de mult, dar nu mă gândeam că locuieşte chip de om pe aici. Dar, când intru pe holul cu plăpumi aruncate alandala într-un colţ, mă uit cu mirare cum, de pe uşa unei camere ies vreo patru capete, unul peste celălalt. Sunt cei mai mici dintre cei zece copii ai lui Fănică, şomer de ani buni. Bărbatul, care are părul cărunt modelat în formă de căciulă, îmi zâmbeşte din spatele unei sticle de bere adusă de nepotu-su. Baraca lui Fănică, cu reşoul pe sobă Stau lângă el pe pat, cu vreo şapte copii mânjiţi peste tot în faţă. Nevastă-sa se uită cu neîncredere la mine, nepotul la fel. Cel mai mic copil al Catrinilor este o fetiţă de trei ani, care mişună dezbrăcată de la brâu în jos prin toată camera. Cel mai mare are 16 şi nu prea stă pe acasă, “că îi e ruşine”, după cum spune tac-su. Fănică nu a plecat pe afară, în Anglia, Italia şi Spania, că i-a “fost frică”. Nu a vrut să ia bani cu camătă de la alţi rromi, pentru că aceştia i-au spus că, dacă nu le dă banii după ce îşi găseşte de lucru în străinătate, îi dărâmă casa. Adica baraca asta. “Şi ce făceam cu copiii?”, mă întreabă omul, fără să aştepte un răspuns. Ce-i uimitor este că niciunul dintre puradei nu îmi pare nemâncat, niciunul nu pare bolnav sau cu alte probleme. Toţi vorbesc câte ceva, peste zgomotul lor aşternându-se cel al televizorului, dat destul de tare pe un post de manele. În camera în care stăm dorm cei 12 Catrini. Cele trei paturi sunt puse în “U”, două dintre ele întâlnindu-se în colţul unde e soba. În mijlocul camerei e un bec care atârnă din două fire înnegrite care ies din tavan. De aceste fire sunt legate alte două, care coboară şi aprind reşoul aşezat pe sobă. Deşi e noiembrie, în camera asta cu multe suflete şi-au găsit loc potrivit o sumă de muşte. Copiii nici măcar nu se sinchisesc să le facă vânt de pe feţele lor. Fănică mă ia să văd camera de alături, pe care a încărcat-o cu ciment, nu cu lut, ca pe asta în care stau. Mai are de făcut tavanul, că după aia va fi “lux”. Adică vor sta câte şase în cameră. Doar cu el, îmi permit să îl întreb ce i-au trebuit atâţia copii. “Iau alocaţie pentru toţi”, răspunde scurt bărbatul, aţteptând parcă să îi remarc isteţimea. Îl întreb de ce şi-a tras antenă satelit, la care trebuie să plătească câteva sute de mii pe lună. Îmi arată cu capul spre copiii care se văd în camera de lângă, toţi cu capetele spre ecranul pus mult prea sus. Nepotu-su, copilul unui frate mai mare, are vreo 20 de ani şi se gândeşte că ar putea scoate ceva bani de la mine. Îmi cere, refuz, şi mă dă afară din casa care nu-i a lui. “Rezolvarea problemei rromilor e în educaţie” Mă duc pe drumul spre Ţăndărei şi o puştoaică de vreo 15-16 ani iese în poartă. Trec pe lângă ea şi pe lângă trei puştani şi nu mă îndepărtez prea tare şi ăştia mici strigă în gura mare: “Nenea, nenea!”. Mă întorc un pic speriat, după care urmează ceva ce mă va marca pe tot drumul spre Bucureşti: “Nenea, fata asta zicea ca vrea să o f…i!”. Mă uit spre feţele lor de copii şi mă văd la vârstele lor, acum 15-16 ani, când tata îşi bătea joc de mine şi mă întreba dacă am vreo gagică la şcoală. Doar ca să mă facă să roşesc. Întorc capul şi o întind. Câtva timp, nu mai înţeleg nimic. Apoi, mi-aduc aminte de maşinile cu manele de pe Perlea, de cei din BMW care au chemat femeia de la magazin să le aducă paharele de cafea în maşină, de burtosul care mă privise cu violenţă, de omul care îl păcălise pe sărmanul nea Paul, de nepotul care mă dăduse afară de la Fănică. Şi de puştanii şi fata de 15 ani din poartă. Ce-i leagă pe toţi aceştia, bolnavi sau săraci? Simplu: lipsa de educaţie. Zic asta pentru că ştiu că oamenii ăştia, din “ţigănime”, pot mult mai mult, dar n-are cine să îi strunească. La Budieni, satul gorjean în care am crescut, mama – învăţătoare în sat – avea o clasă formată din jumătate români, jumătate ţigani. În fiecare generaţie, avea măcar câte un rrom foarte bun la învăţătură. În ultima, un ţigănuş cu ochelari cu lentile groase a fost cel mai bun din clasă, deşi atât părinţii, cât şi bunicii erau analfabeţi. Copilul a ajuns departe, şi-a făcut o carieră. Şi ai lui sunt mândri acum de el. “Dacă cineva crede că soluţia pentru problema rromilor este altundeva decât în educaţie, se înşală amarnic”, Daniel Funeriu, membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Educaţie

Cui i-a lasat averea Karl Lagerfeld! Incredibil la cine ajung cele 250 de milioane de euro! Nimeni nu se astepta la ASA CEVA...

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
23:04 Tudose A DEVOALAT MAREA MANEVRĂ de pe axa Dragnea-Toader. CE SE SCHIMBĂ LA DNA? Breaking news 22:49 KOVESI, MITRALIATĂ cu SENTINȚE DEFAVORABILE. Mihaela Iorga Moraru, CONCEDIATĂ ILEGAL! 22:34 „În dosar apare şi numele lui Ţiriac” Breaking news în România. MAI MULTE NUME GRELE sunt implicate 19:42 Date importante din „Dosarul penal Kovesi”. Avionul pentru Popa a costat 130.500 euro, spune Parchetul General 11:59 Să fie acesta SFÂRȘITUL pentru KOVESI? Va fi ANCHETATĂ de CEL MAI MARE DUȘMAN. Cândva a DAT-O AFARĂ, acum s-a întors roata 16:37 KOVESI insistă și declanșează RĂZBOIUL cu Adina FLOREA. Amănunte INCENDIARE 16:20 6 ANI DE ÎNCHISOARE pentru Kovesi, BOMBA ANILOR în Justiţie! Breaking news în România 16:18 BREAKING NEWS. Ce LOVITURĂ pentru KOVESI!... A venit de unde se AȘTEPTA MAI PUȚIN 16:14 BREAKING NEWS: Laura Codruța Kovesi este DĂRÂMATĂ! Chris Terhes, despre candidatura lui Kovesi: Nu este eligibilă! 12:57 VINE APOCALIPSA pentru Dragnea: PSD, în CĂDERE liberă din cauza lui Kovesi! Dezvăluiri în „Telefonul de la ora 9” 11:29 Kovesi și fuga de marile procese de la Înalta Curte. Comentariu de Simona Ionescu 11:29 DE CE este ROMÂNIA ASTFEL? Cazul Kovesi din perspectiva imposturii. Editorial de Dan Andronic 11:20 BREAKING NEWS. Avem NUMELE ZIARISTEI care a fost DATĂ AFARĂ de Sebastian GHIȚĂ la cererea Laurei Codruța KOVESI 11:12 Kovesi, TRĂDATĂ de Traian Băsescu: „Dacă atât a dus-o capul!” 10:20 Kovesi, fără SPP și salon oficial. FOTOGRAFIA care spune TOTUL despre fosta șefă a DNA 09:24 Fosta șefă a DNA, vizată în 19 dosare la Parchetul General 08:30 Aducerea lui Nicolae Popa în țară – parte dintr-o mai amplă Operațiune politico-mafiotă. România lui Cristoiu 08:27 IMAGINI EXPLOZIVE cu Laura KOVESI. UNDE a fost SURPRINSĂ înainte de ZBORUL în JAKARTA. Breaking news 07:20 Sebastian Ghiță o ÎNFUNDĂ pe Kovesi în propriile minciuni: „Kovesi a avut nevoie de bani în plus și mi-a cerut.”