Regizorul Andrei Şerban aduce teatrul documentar în Capitală şi pregăteşte un „Regele Lear“ cu distribuţie exclusiv feminină.
Teatrul Odeon va prezenta, în perioada 12-16 mai, spectacolul „Spovedanie la Tanacu“, după romanul jurnalistic omonim de Tatiana Niculescu Bran, în regia lui Andrei Şerban. Regizorul va începe pe 15 mai şi repetiţiile la Bulandra, pentru spectacolul „Regele Lear“, de Shakespeare, „o adevărată bombă“ în care va avea o distribuţie exclusiv formată din actriţe. Mariana Mihuţ va juca în rolul titular, întruchipându-l pe „Regele Lear“. A treia „Spovedanie“
Spectacolul „Spovedanie la Tanacu“ reprezintă o a treia etapă a proiectului iniţiat vara trecută, sub forma unui laborator de creaţie, desfăşurat într-o primă fază la Plopi, în Munţii Apuseni. Proiectul a continuat cu o reprezentaţie susţinută, pe 1 octombrie, la Teatrul La MaMa din New York, locul debutului regizoral al lui Andrei Şerban în SUA.
„La New York, spectacolul a avut un succes foarte mare, tocmai pentru că americanii sunt atraşi de tot ce este exotic“, mărturiseşte Andrei Şerban. „În România, va fi mult mai greu pentru că publicul nostru s-a confruntat direct cu situaţia şi acum trebuie să înfruntăm toate prejudecăţile autohtone“, explică regizorul. „Nu fac acelaşi lucru de două ori“ „La Odeon, va fi o experienţă cu totul diferită. Eu nu fac acelaşi lucru de două ori. Spectacolul va avea elemente de film, de documentar. Scenele reale din timpul procesului se vor împleti cu cele de ficţiune ale actorilor. Va fi un teatru documentar“, declară Şerban. Scriitoarea Tatiana Niculescu Bran a participat la dramatizarea cărţii. Spectacolul ce va fi prezentat la Teatrul Odeon păstrează în mare parte aceeaşi echipă de actori şi are la bază o nouă versiune a textului.
„Mistica dramaturgică a lui Andrei Şerban m-a convins că regizorul căuta altceva şi era pregătit să rişte de dragul propriei căutări. Voia să urmeze personajele în autenticitatea reacţiilor şi, eventual, a delirului lor mistic, fără să le judece şi fără să livreze spectatorului o teorie proprie“, spune Tatiana Niculescu Bran.
„Regizorul înţelegea de ce era tulburătoare această poveste: cu toţii aveam multe lucruri în comun cu personajele întâmplării, de la nevoia de speranţă la ataşamentul faţă de propriile fantasme şi la dorinţa şubrezită de îndoieli de a crede în Dumnezeu“, declara autoarea, într-un dosar realizat de Corina Şuteu şi Ştefania Ferchedau pentru „Suplimentul de cultură“. Proiectul este dezvoltat în coproducţ ie cu Institutul Cultural Român (ICR), în cadrul Academiei Itinerante „Andrei Şerban“, iniţiat de ICR New York şi Asociaţia Ecumest.