Statele Unite inaugurează astăzi noua ambasada din Israel, care a fost mutată la Ierusalim după decizia președintelui Donald Trump din luna decembrie 2017. Tema mutării ambasadei a fost adusă în dezbaterea publică și în România, în urmă cu trei săptămâni, de președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, iar săptămâna trecută, ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, a anunțat ca va avea consultări cu mai multe structuri ale statului pe această temă, dar și cu reprezentanții țărilor Uniunii Europene și Statelor Unite.
Evenimentul Zilei a stat de vorbă cu ambasadorul Israelului la București, Tamar Samash, despre avantajele pe care le-ar avea România în cazul mutării ambasadei la Ierusalim, dar și despre modul cum țara noastră se poate implica în procesul de pace din Orientul Mijlociu.
Evenimentul Zilei: În România este o dezbatere despre posibilitatea mutării ambasadei la Ierusalim. Ce avantaje ar avea România dacă ar face asta?
Tamar Samash: În primul rând, noi spunem tot timpul că este o situaţie logică să recunoaştem care este realitatea, că Ierusalim este capitala Israelului. Pentru România ar fi un pas istoric, să fie printre primele ţări care recunosc Ierusalimul drept capitala noastră. Noi ne vom aminti care au fost primii. Puteţi fi primii europeni care să facă această mutare. Sper că veţi fi primii. Tehnic, primele ţări care îşi vor muta ambasada acolo vor primi ajutor din partea guvernului nostru pentru locaţie, pentru un loc bun, pentru o clădire bună a ambasadei. După aceea va fi foarte dificil de găsit o locaţie bună pentru că preţurile în Ierusalim sunt nebuneşti.
- Nu ştiu dacă terenul şi clădirea vor fi o problemă pentru România, în cazul în care se va lua decizia ….
- Nu. (râde). Dar este un pas istoric şi se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Poate ar trebui să fie mai curând.
- Cum comentaţi următoarea afirmaţie: „Cine ştie ce înţelegeri secrete face Dragnea în Israel cu evreii”?
- Nu aş vrea să comentez pentru că sunt sigură că nu a vrut să spună nimic rău. A fost doar un mod de exprimare. Cred că a fost o expresie fără intenţie, şi-a cerut scuze pentru ea, iar scuzele au fost acceptate. Sunt sigură că va fi mai atent data viitoare.
- Ce părere aveţi despre faptul că România nu a numit încă un ambasador în Israel?
- Relaţiile dintre România şi Israel sunt foarte bune şi în curând va fi numit un ambasador astfel că relaţiile dintre ţările noastre vor fi şi mai bune.
- De ce credeţi că Uniunea Europeană refuză ca ţările membre să îşi mute ambasadele la Ierusalim?
- Chiar de când statul Israel a apărut şi Ierusalimul a fost împărţit în două, ţările europene şi alte ţări nu au recunoscut Ierusalimul drept capitala noastră din cauza poziţiei ONU. Şi asta este ceea ce îi blochează şi astăzi. În momentul în care va exista o solu- ţiei de pace şi o înţelegere între palestinieni şi israelieni asupra Ierusalimului nu va mai exista niciun motiv ca ambasadele să nu fie în Ierusalim. Au fost unele ambasade în Ierusalim până în urmă cu câţiva ani, majoritatea din America de Sud. Dar se pot întoarce oricând la Ierusalim.
- Care este mesajul cu care aţi încuraja autorităţile româneşti să mute ambasada României la Ierusalim?
- Prin faptul că Ierusalimul este capitala istorică a poporului evreu dintotdeauna şi nu a existat niciun alt stat care să fi avut capitala la Ierusalim. Nu poate nega nimeni că a fost întotdeauna o prezenţă evreiască în Ierusalim. Sunt sigură că în interiorul lor ştiu. Trebuie să facă mutarea pentru a arăta lumii că acceptă această situaţie. Ar fi o mişcare istorică şi prietenească.
- Credeţi că este posibil ca România să influenţeze şi celelalte ţări ale Uniunii Europene, dacă face această mutare?
- Anumite ţări europene, da.
Acordul nuclear semnat de Obama a salvat Iranul de la prăbuşire
- Se pare că cele două decizii ale preşedintelui Donald Trump, luate în ultimele luni – de mutare a ambasadei SUA la Ierusalim şi retragerea din acordul nuclear cu Iran – au inflamat spiritele în Orientul Mijlociu, iar ţara dumneavoastră pare prima vizată. Ce soluţii de pace vedeţi în acest moment?
- Cele două rezoluţii au avut un impact pozitiv, nu numai în regiune, dar şi în lume. Faptul că Statele Unite s-au retras din tratatul nuclear cu Iran arată că noi am avut dreptate, chiar de la început, când am spus că această înţelegere nu este bună. Pentru că acordul nu stopa Iranul din a continua să îşi dezvolte aşa numitele „programe nucleare civile”. De asemenea, acordul nu avea un paragraf care să specifice că Iranul nu are voie să dezvolte rachete cu rază lungă de acţiune, ceea ce noi ştiam. În al treilea rând, după ce acordul a fost semnat, în 2015, ei au putut face orice şi-au dorit. În 4-5 ani ei ar putea avea bomba nucleară şi, împreună cu rachetele pe care deja le au, ar putea ataca nu numai Israel, dar şi Arabia Saudită sau Egipt. De asemenea ar avea capacitatea să atace Turcia, România şi alte ţări din Europa. Raza de acţiune a rachetelor este foarte mare.
Acordul a fost semnat de preşedintele Obama exact în momentul în care Iranul era la un pas de prăbuşire. Erau într-o situaţie economică foarte rea şi puţin mai multă presiune probabil i-ar fi oprit. În ceea ce priveşte mutarea ambasadei SUA la Ierusalim, trebuie înţeles că suntem blocaţi în aceste discuţii cu palestinienii şi cu lumea întreagă de mult timp. Suntem ca doi boxeri care se ţin în braţe unul pe altul şi nu se mai pot mişca. Trebuie făcut ceva să îi desparţi şi să restartezi totul.
- Credeţi ca asta a vrut să facă preşedintele Trump?
- Da, şi cred că are un plan pe care îl va pune în aplicare. Se discută despre Ierusalim, se schimbă lucruri în Ierusalim. Este un pas uriaş care zguduie regiunea. În acest moment discuţia dintre noi şi palestinieni nu are loc pentru că Autoritatea Palestiniană şi Hamas spun că ei nu pot discuta cu noi. Ceva trebuie făcut ca să îi determinăm să comunice cu noi. În momentul în care vor face ceva, pozitiv, vor avea suportul altor state arabe cum ar fi Egiptul, Iordania sau Arabia Saudită. Deci ei trebuie să facă o mişcare şi această mişcare poate fi determinată de planul american de a muta ambasada la Ierusalim. Statul arab a fost creat în urmă cu 70 de ani, la fel ca şi al nostru, dar de atunci nu au acceptat existenţa Israelului şi asta este situaţia şi astăzi. Vreau să subliniez că în acel moment s-a vorbit despre un stat arab şi nu a existat nicio referire la apariţia unui stat palestinian. Nu existau palestinieni în acel moment, existau isrelieni şi arabi.
- Credeţi că preşedintele Obama a greşit, semnând acel acord?
- Da. Aşa cum a făcut în Egipt, aşa cum a făcut în Siria, aşa cum a făcut în tot Orientul Mijlociu. Înţelegerea Orientului Mijlociu a fost greşită.
- Cât de mare este pericolul ca între Israel şi Iran să izbucnească un conflict militar?
- Iranienii încearcă să pună presiune pe noi, sunt foarte agresivi. Ei şiau mutat rachete în Siria. Pentru noi, a le muta în Siria, în apropierea noastră, dar şi a Hezbollah, e inacceptabil. Este încălcarea liniei roşii. Noaptea trecută ne-au bombardat înălţimile Golan din Iran, rachetele au fost lansate din Iran. (Discuţia a avut loc joi, 10 mai – n.r.). Nu a fost un atac foarte mare, dar nu asta este important. Noi trebuie să reacţionăm şi să le arătăm că nu acceptăm această situaţie. A trebuit să răspundem foarte dur ca să îi facem să înţeleagă că suntem gata să luptăm, că avem mijloace şi că nu îi vom lăsa să ne ameninţe.
„Nu ştiu dacă este sănătos pentru Rusia să se implice în Orientul Mijlociu”
- Premierul Netanyahu a fost în Rusia, o ţară care este aliată a Iranului şi Siriei şi care se declară o prietenă a Israelului. Este Rusia cea care poate negocia pacea în zona Orientului Mijlociu?
- Poate, dacă vor asta. Nu ştiu exact care sunt intenţiile Rusiei, s-au apropiat foarte mult de Orientul Mijlociu. Ei au probleme interne şi nu sunt sigură că implicarea în Orientul Mijlociu este ceva sănătos. Dar ştiu o ţară care are relaţii bune atât cu ţările arabe cât şi cu Israelul, şi aceea este România.
Viorica Dăncilă, turneu în ţările arabe
- În România avem o expresie: “Gând la gând cu bucurie”. Despre posibilitatea de a se implica România în acest proces de pace era următoarea întrebare. Mai ales că noi avem o tradiţie diplomatică în Orientul Mijlociu.
- România s-a implicat în trecut în organizarea unei întâlniri între Shimon Perez şi Yasser Arafat, care a avut loc aici, în România (Peres era ministru de Externe al Israelului, iar Arafat liderul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. Întâlnirea a avut loc la Bucureşti în aprilie 1994, în timpul forumului Crans Montana –n.r.). Chiar şi în timpul lui Ceauşescu erau contacte iniţiate de România. În concluzie, poate că România ar putea ajuta în cadrul Uniunii Europene. Şi singură poate fi un „peţitor”. Ştiu că premierul vostru va avea, în curând, vizite în ţările arabe, va face un tur al lumii arabe. Cred că România ar putea fi un broker onest.
„Pot analiza situaţia şi să raportez la Ierusalim, dar nu pot exprima o opinie în interiorul ţării gazdă”
- Credeţi că în România avem democraţie?
- Este democraţie în România. Categoric. Oamenii merg la vot, îşi aleg reprezentanţii, îşi aleg preşedintele. Luaţi democraţia cu bune şi cu rele. Democraţia reprezintă calea de a da majorităţii posibilitatea să decidă pentru toată lumea. Cu siguranţă sunt oameni care nu sunt mulţumiţi pentru că nu au votat pentru cei care au câştigat puterea. Să vă povestesc o întâmplare haioasă. Am fost la un moment dat, în Israel, la vot cu nepoata mea. Ea a văzut ce am votat, iar seara, când s-au anunţat rezultatele, mi-a spus: „Dar noi nu am votat pentru el! Cum a reuşit să fie ales?”. Democraţia este despre majorităţi şi fiecare trebuie să accepte regulile ei.
- Dar despre statul de drept din România ce părere aveţi?
- Aveţi aici legi care pot fi schimbate ca în orice altă parte. Uneori oamenii acceptă aceste schimbări, uneori nu, aşa funcţionează democraţia.
- De mai mult de 10 ani în România este o dezbatere puternică despre fenomenul corupţiei. Evenimentele şi chiar discuţiile dintre oameni creează cumva senzaţia că aici este leagănul mondial al corupţiei. Cum vedeţi dumneavoastră situaţia, din poziţia unui străin detaşat de pasiunile noastre interne?
- Niciodată să nu citeşti ziarele. (Râde). DNA este o instituţie care este necesară peste tot în lume. Şi sistemul juridic din Israel luptă împotriva corupţiei. Dar până în urmă cu câteva luni când deschideai ziarul te întrebai: “Cine va fi astăzi acuzat de corupţie?” Dar nu asta este problema. Problema este că apare următoarea întrebare: “A fost acuzat şi acum ce urmează? Ce se întâmplă acum?” Nu primim întotdeauna răspunsul că ceva s-a făcut împotriva oamenilor care au fost acuzaţi. Faptul că DNA este puternic este important, dar România nu este cea mai coruptă ţară. Chiar faptul că există o luptă împotriva corupţiei arată faptul că România este de partea bună a lucrurilor. Nu o să spun numele altor ţări, dar sunt alte ţări foarte corupte şi nu luptă împotriva acestui fenomen.
„În Israel politicienii îşi continuă activitatea până când acuzaţiile de corupţie sunt demonstrate”
- La începutul acestui an au fost ştiri în presa israeliană despre faptul că asupra premierului Netaniahu ar exista suspiciuni de corupţie. În România când un politician este suspectat de astfel de fapte, este „ştampilat” ca penal şi i se cere, din anumite medii, să renunţe la mandat. Cum se procedează în Israel?
- Şi în Israel este la fel. Ştampila este pusă asupra premierului, asupra altor miniştri, asupra unor primari, dar ei continuă să lucreze până când acuzaţiile sunt probate. Avem un prim ministru foarte puternic, care spune tuturor: „Să caute, eu ştiu că sunt curat şi continui să lucrez pentru naţiune”. Dar aşa este el (Benjamin Netaniahu –n.r.), fostul premier care a fost acuzat de corupţie şi a ajuns în închisoare, la un moment dat, în timpul anchetei nu a mai rezistat şi a demisionat. În concluzie, depinde de fiecare situaţie în parte.
- După cum ştiţi, anumite decizii ale Parlamentul român sau intenţii de a lua decizii au fost criticate de anumiţi ambasadori pe motiv că respectivele acţiuni ar afecta statul de drept şi funcţionarea justiţiei. Nu am văzut niciodată vreo reacţie a ambasadei Israelului în acest sens.
- Aşa este. Noi nu intervenim în problemele interne ale României şi aşteptăm ca alte state să nu se implice în problemele noastre interne.
- Cum vedeţi ambasadele care fac aceste gesturi?
- Printre statele care au reacţionat sunt Statele Unite, care sunt foarte preocupate de democraţia din România, şi statele din Uniunea Europeană, care sunt ca fraţii pentru voi, este ceva ca în interiorul unei familii. Iar noi suntem în afară şi nu intervenim.
- Care este, în viziunea dumneavostră, rolul unui ambasador? Este permis sau acceptabil să exprime o opinie despre afacerile interne?
- Rolul unui ambasador este să dezvolte relaţiile, bune relaţii, dintre cele două ţări şi oameni. El trebuie să înţeleagă ţara gazdă şi să îşi promoveze propria ţară în cea gazdă. Eu pot analiza situaţia şi să raportez la Ierusalim, dar nu pot exprima o opinie în interiorul ţării gazdă. Mi-am exprimat şi eu o opinie, în urmă cu câteva zile, când Opoziţia urma să depună o moţiune de cenzură în Parlament şi zvonul a fost că tema era poziţia Guvernului de a verifica posibilitatea de a muta ambasada României la Ierusalim. Am vorbit cu diferinţi membri ai Parlamentului şi le-am spus: „Nu interferez în problemele voastre interne, dar cer ca relaţiile dintre România şi Israel să nu fie în centrul afacerilor voastre interne”. Acesta este singurul lucru pe care l-am exprimat în discuţiile cu ei, dar nimic mai mult.
„L-am aplaudat pe Ceauşescu la Sala Palatului ca să protejez comunitatea evreiască”
- Vă amintiţi dacă în perioada mandatului lui Nicolae Ceauşescu ambasadele luau atitudine faţă de anumite măsuri ale statului român? Erau posibile astfel de lu- ări de poziţie? Erau totuşi condiţii mai dramatice în acele momente şi mult mai multe motive de proteste.
- Dimpotrivă. Din nou, o să vă dau un exemplu. Era o reuniune a Partidului Comunist la Sala Palatului şi toţi ambasadorii erau invitaţi. În primul rând, majoritatea ambasadorilor aveau ceva de făcut în afara României în acea perioadă, şi nu veneau la Comitetul Central. Noi, cei care veneam, eram aşezaţi pe rânduri din spate ale sălii pentru că de fiecare dată când Ceauşescu spunea ceva toţi se ridicau şi aplaudau. Iar noi, diplomaţii, nu aplaudam. Cred că am fost singurul diplomat, după ce am primit un ordin de la Ierusalim, care m-am ridicat şi am aplaudat. A fost un exerciţiu de gimnastică extraordinar pentru mine, ridicându-mă tot timpul să aplaud. Ordinul de la Ierusalim a fost datorită comunităţii evreişti care încă mai trăia în România. Eu ca diplomat riscam să pun comunitatea în pericol dacă nu onoram discursul lui Ceauşescu. După 2-3 săptămâni am avut o întâlnire la Ministerul de Externe român, iar o persoană de acolo ne-a spus: „Ei bine, ştim cine sunt prietenii noştri. V-am văzut aplaudând la Comitetul Central, aplaudând şi făcând ceea ce trebuia să faceţi”