Tăcerea maiorilor. Ținta erau Crin Antonescu și PNL

Tăcerea maiorilor. Ținta erau Crin Antonescu și PNL

Orice spui în această campanie electorală este bănuit de a fi mânjit de un interes politic ascuns și de aceea este dat la spate, tratat cu superficialitate sau, mai rău, negat. Asta a fost și soarta raportului Comisiei parlamentare de supraveghere a activității SRI privind legăturile mai mult decât dubioase dintre fostul director al serviciului, George Maior, și Agenția Națională de Integritate, „draga ANI”, cum era poreclită înainte

Felul în care aceste instituții ale statului erau folosite în lupta politică iese la iveală abia acum, deși au existat voci încă de atunci care anunțau acest lucru. Acum, pentru că anunțul terminării raportului a fost făcut de Claudiu Manda, candidatul PSD la europarlamentare, dezvăluirile trec neobservate. „Maiorii” tac, așa cum au tăcut și acum șapte ani.

O simplă trecere în revistă a evenimentelor din acele vremuri tulburi, anul 2012, este de ajuns pentru a vedea că evidențele au fost tot timpul sub ochii noștri, dar mulți s-au prefăcut a fi orbi sau au preferat să le folosească în propriul beneficiu.

„Filmul” pare să înceapă în ziua de 9 noiembrie 2012, când ANI emite un comunicat privind constatarea incompatibilității a patru persoane: Eduard Hellvig, Dan Mihalache, Ovidiu Silaghi și Liviu Pop. Numai că ei nu erau cetățeni de rând la acea dată, ci erau ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului, cel pentru Dialog Social, al Transporturilor și secretarul general adjunct al Guvernului. Nici ziua nu era întâmplătoare: era prima zi a campaniei electorale pentru parlamentarele din 9 decembrie 2012!

Ne puteți urmări și pe Google News

Despre Hellvig știm acum că dosarul i-a fost deschis la ANI printr-o sesizare făcută de SRI-ul condus atunci de Maior și Florian Coldea în octombrie 2012. Despre ceilalți trei nu știm cum de s-a ajuns la verificarea făcută de ANI, doar bănuim.

Nici guvernul din care făceau parte nu era unul oarecare, ci era executivul USL, condus de Victor Ponta, care luase „puterea” după înfrângerea rușinoasă suferită de Mihai Răzvan Ungureanu în Parlament.

Dar să urmărim lista miniștrilor „loviți” și să o așezăm în contextul politic. Mihalache, Silaghi și Hellvig erau liberali și susținători ai lui Crin Antonescu, care, la acea oră, era candidatul USL pentru prezidențiale. Pop pare să fi fost pus pe listă pentru un „echilibru”, să fie și un pesedist.

Știm, tot din raportul comisiei condusă de Claudiu Manda, că interesul lui George Maior în „afacerea” asta era legat de prietenia cu Victor Ponta. Atunci de ce să lovească în oamenii de încredere ai asociatului lui Ponta, Antonescu? Exista, încă din acele vremuri „timpurii” ale USL, un plan ca Ponta să candideze pentru Cotroceni? Și, mai e o întrebare care poate părea ridicolă, dar când vine vorba de oamenii implicați în această acțiune, merită să fie pusă: știa Ponta de acest plan? Sau poate că, la acea oră, nimeni nu credea că dezastrul adversarilor USL va fi atât de mare, Uniunea luând peste 60% din voturi.

Ce s-a urmărit prin discreditarea celor patru în buza alegerilor, slăbirea USL sau a lui Crin Antonescu în cadrul USL?

Hellvig câștigă procesul cu ANI în decembrie 2014, Mihalache în aprilie 2014, iar Silaghi în aprilie 2013. Liviu Pop a pierdut, dar nu au existat efecte administrative. Totuși, cei trei liberali au fost scoși din luptă, au plecat din Guvern.

Și a doua parte a raportului comisiei pare să aibă legătură tot cu influența lui Crin Antonescu și a PNL în USL. Se face sesizare pe numele lui Klaus Iohannis în februarie 2013, când s-a înscris la liberali, chemat fiind tocmai de președintele de atunci al partidului, Antonescu.

Mai târziu, Iohannis se dovedește motivul pentru care se rupe USL, când liberalii îl propun ca ministru de interne (în locul lui Radu Stroe, care demisionează după tragedia din Apuseni) și vice-premier (în locul lui Daniel Chițoiu, acuzat atunci de conducerea PNL de „apropiere de Ponta și PSD”, lucru dovedit apoi prin trecerea lui Chițoiu la ALDE).

La scurt timp, Iohannis preia partidul, apoi „stindardul” candidaturii la președinție, devenind contra-candidatul lui Victor Ponta. Crin Antonescu dispare din peisaj, dar potrivit raportului și a memoriei colective, lupta cu viitorul președinte prin intermediul ANI continuă până ce acesta câștigă alegerile.

Acest ultim element mă face să cred că, dacă afirmațiile din raport se vor dovedi reale (deși nimeni nu le verifică), ținta campaniei a fost PNL și nu doar Crin Antonescu.