Retragerea americanilor de la granița turco-siriană îi lasă cale liberă lui Erdogan să atace gherilele kurde din nordul țării vecine.

Și o va face, în ciuda avertismentului lansat de președintele american („Voi aneantiza  și elimina total Economia Turciei, dacă Erdogan depășește măsura”, susține Trump).

Erdogan știe că are niște ași importanți în mânecă și își va juca toate cărțile. Ca și Donald Trump, el a învățat să forțeze nota în relațiile internaționale, căutând să obțină maximum de profit din fiecare mutare. Iar eliminarea oricărei puteri militare kurde reprezintă de decenii un obiectiv de primă importanță pentru Turcia. Dar acesta nu e singurul calcul pe care și-l face Erdogan.

Iată ce scrie ziaristul italian Matteo Carnieletto în ilgiornale.it:

„Recep Tayyip Erdogan este un strateg. Un om care poate spune un lucru și apoi opusul lui. Mai întâi i-a amenințat pe Vladimir Putin și Hassan Rouhani (președintele Iranului), apoi a încercat să găsească un acord cu cei doi pentru a rezolva conflictul sirian.

Dar sultanul este în primul rând un politician capabil, care știe să atingă coarda sensibilă a poporului, scoțând tot ce e mai bun și mai rău din turci. Datorită acestor abilități a reușit să transforme situații care pe hârtie erau dezastruiase, în succese”.

Un exemplu, conform jurnalistului italian, este politica lui Erdogan în ceea ce-i privește pe refugiații sirieni. Ca și regele Marocului, Mohammed al VI-lea, Erdogan a înțeles rapid că milioanele de oameni care treceau granițele Turciei în drumul lor spre Occident reprezintă o armă puternică împotriva Europei.

„Acest lucru s-a întâmplat pentru că aceleași state (europene n.r.) care cu numai câteva luni mai devreme își deschiseseră granițele pentru imigranți, s-au trezit copleșite. Nu mai erau capabile să gestioneze criza și decesele continue.

Și atunci Erdogan a jucat cartea amenințării. A spus că ar dori să-i oprească, dar nu are forța să facă acest lucru. Are nevoie de mai mulți bani. Și Europa a cedat imediat. În noiembrie 2015, UE a anunțat că va plăti Sultanului 6 miliarde de euro. Trei imediat și alte trei în timp.

Dar acesta a fost doar începutul. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Erdogan a atacat din nou: „Vom fi obligați să deschidem porțile (către Europa, n.r.). Nu putem fi obligați să gestionăm singuri această sarcină”. Mai mult, a continuat afirmând că Ankara „nu a primit sprijinul necesar din întreaga lume și mai ales din partea UE”. Erdogan vrea acum să obțină cele 400 de milioane restante din acord și ajutor pentru o zonă sigură în Siria în care să-i relocheze pe imigranți”.

Pentru sultan e vital ca Europa să cedeze din nou. Baza sa electorală s-a săturat de cei 3,6 milioane de imigranți sirieni. Alegerile pierdute de partidul său la Istanbul demonstrează că paharul răbdării s-a umplut pentru turcii de rând.

Acesta este al doilea motiv pentru care Erdogan este pregătit pentru o nouă operațiune în Siria. Dacă ar lăsa imigranții să plece spre Europa ar pierde banii și orice pretext de șantaj. Nordul țării vecine ar fi, însă,  cât se poate de potrivit a muta cel puțin 2 dintre cele 3,6 milioane de migranți.

Ca să nu mai vorbim de faptul că banii de la UE ar continua să curgă și ar putea fi împărțiți clientelei sale politice sub pretextul construirii de case pentru refugiații sirieni.

De data aceasta, dată fiind importanța planului său, Erdogan și-a făcut bine temele. A obținut undă verde de la Casa Albă, care nu își poate permite să piardă baza militară Incirlik. Donald Trump știe bine că nu poate tăia complet relațiile cu Erdogan, pentru că l-ar trimite direct în brațele Moscovei.

Și Putin pare a încuviința planul. Pe de o parte, pentru că nu vrea să piardă un client pentru armele sale, pe de alta, pentru că gherilele kurde reprezintă un aliat al SUA într-o zonă