Situația din Suedia pare să fi scăpat de sub control: statul este neputincios (și nedoritor) să facă față crizei imigranților care ocupă țara.
Situația securității cetățeanului în Suedia este atât de critică încât șeful poliției naționale, Dan Eliasson, a cerut public ajutor; poliția a devenit neputincioasă în a rezolva singură problemele.
În iunie, poliția suedeză a difuzat un nou raport, „Utsatta områden 2017” („Zone vulnerabile 2017”), cunoscute ca „no-go zones” sau zone unde n poate fi instituită domnia legii. Documentul arată că cele 55 de no-go zones din 2016 au devenit 61.
În septembrie 2016, premierul Stefan Löfven și ministrul de Interne Aners Ygeman au refuzat să accepte realitatea: doar 14% dintre infracțiunile din Suedia erau rezolvate, iar 80% dintre ofițerii de poliție se gândeau să renunțe la meseria lor.
Ambii miniștri au refuzat să numească asta o criză. Ygeman a declarat: „Ne aflăm într-o situație foarte grea, însă criză este cu totul altceva.”
După un an, șeful poliției naționale din Suedia numea situația „acută”.
Suedia seamănă tot mai mult cu un stat eșuat, comentează Gatestone Institute: în cele 61 de zone unde legea nu poate fi aplicată acționează 200 de rețele infracționale cu circa 5000 de membri.
Situația în douăzeci și trei dintre cele 61 de zone se află la un nivel deosebit de critic: copii de numai 10 ani sunt implicați în infracțiuni grave, inclusiv cu arme și droguri, și sunt literalmente antrenați să devină infractori.
Însă gravitatea depășește crima organizată: în iunie, cu ocazia unor violențe de stradă, polițiștii din orașul Trollhåttän, au fost atacați de aproximativ o sută de tineri mascați, majoritatea somalezi. Violențele au continuat timp de două nopți.
Dar violențele de stradă sunt numai o parte din problemele de securitate ale Suediei. Potrivit datelor guvernamentale, în 2010, nu erau „decât” 200 de islamiști radicali în Suedia. În iunie, șeful serviciului secret (Sapo), Anders Thomberg, declara presei că țara se confruntă cu o provocare „istorică”, înregistrându-se „mii de islamiști radicali în Suedia”.
Jihadiștii sunt concentrați mai ales în Stockholm, Götteborg, Malmö și Örebro, potrivit Sapo. „Acesta este ‘noul normal’... Este o provocare istorică, cercurile de extremiste cresc”, spunea Thomberg.
Regimul din Suedia este singurul responsabil de această situație. Thomberg a dezvăluit că Sapo primește acum pe lună circa 6000 de informații despre terorism și extremism, față de 2000 pe lună în 2012.
Unul dintre motivele acestei creșteri, potrivit expertului anti-tero Magnus Randstorp, de la Universitatea de Apărare din Stockholm, îl constituie segregarea celor 61 de zone „no-go”: „Pentru extremiști a fost ușor să facă aici recrutări nestingheriți... Măsurile de prevenție au fost destul de palide... Dacă compari Suedia cu Danemarca, A doua se află la nivel de universitate, iar prima la nivel de grădiniță.”
În Suedia ar putea fi chiar mai mulți teroriști decât crede serviciul secret. În 2015, la apogeul crizei imigranților, Suedia a primit 160.000 de imigranți. Circa 14.000 dontre aceștia, care fuseseră anunțați că vor fi deportați, au dispărut pur și simplu în interiorul țării, fără nici o urmă.
În aprilie 2017, autoritățile încă mai căutau 10.000 dintre ei, în condițiile în care poliția de frontieră, care se ocupă cu căutarea acestora, are un efectiv de numai 200 de persoane.
Unul dintre „imigranții dispăruți” a fost uzbekul Rakhmat Akilov, care a intrat cu un camion într-un supermarket din Stokholm. Au murit patru persoane, multe altele fiind rănite.
Ulterior, Akilov a declarat că a făcut-o pentru ISIS.
Între timp, Suedia continuă să primească luptători ISIS care se întorc acasă de pe fronturile din Siria și Irak. Până acum, Suedia a primit 150 de luptători jihadiști.
În afara granițelor se pare că mai sunt 112 – considerați cei mai duri – și sunt așteptați ca și aceștia să revină.
În mod halucinant, guvernul suedez le-a conferit unora dintre acești militanți ISIS reveniți identități protejate, pentru a împiedica autoritățile locale să afle cine sunt.
Presa suedeză scrie că orașele în care se întorc luptătorii ISIS nici nu au cunoștință că aceștia au revenit. Unul dintre coordonatorii eforturilor împotriva extremismului islamist din Stockholm, Christina Kieman, a declarat că „pentru moment nu există nici un control asupra celor care se întorc din zonele controlate de ISIS în Orientul Mijlociu”.
Kieman a explicat că există reguli care împiedică informațiile deținute de Sapo să ajungă la autoritățile locale, astfel că municipalitățile, inclusiv polițiile locale, nu au cunoștință de numărul militanților ISIS reveniți în zonă, Și vident cu atât mai puțin de identitatea lor.
În acest timp, într-un mod cu totul orwellian, autoritățile suedeze luptă împotriva cetățenilor săi care arată cu degetul problemele provocate de imigranți. Când ofițerul de poliție Peter Springare a afirmat în februarie că majoritatea autorilor de infracțiuni de la periferii sunt imigranți musulmani, este anchetat pentru incitare la „ură rasială”.
În prezent, un pensionar de 70 de ani suedez este inculpat pentru „ură rasială” deoarece a scris pe Facebook că imigranții „dau foc la mașini, defecă și urinează pe străzi”.
Cu mii de extremiști islamiști în țară, ce poate fi mai important pentru regimul din Suedia decât să ancheteze ceea ce scrie un pensionar pe Facebook?