Pentru viaţa sa curată s-a învrednicit de darul preoţiei şi apoi a fost ales stareţ al acelei mănăstiri.

Era un om chibzuit, înţelept şi povăţuia pe fiecare cu blândeţe. La bunătatea şi desăvârşirea lui sufletească Dumnezeu i-a adăugat puterea facerii de minuni.

El a trăit în timpul împăratului Leon Armeanul (813-820) care începuse în acele vremuri o prigoană împotriva sfintelor icoane.

Această prigoană a ajuns şi în Pelechit. Un grup de ostaşi au pătruns în Mănăstirea Pelechit şi au chinuit pe monahi, chiar până la moarte pe unii dintre ei.

Cuviosul Ilarion şi alţi 42 monahi au fost torturaţi apoi exilaţi în Efes.