Dimineaţa dai dovadă de un umor sănătos şi de un optimism care te fac un companoin plăcut celor din jur. Acordă-ţi, totuşi, nişte pauze, relaxează-te şi încearcă să te odihneşti mai mult.

Un nou studiu al Observatorului European al Jurnalismului- (EJO), analizează rolul media în dezbaterile asupra migrației.

Analiza comparativă arată faptul că în fiecare țară, media povestește istorii diferite despre migranți și refugiați. Diferențele de abordare sunt evidente atât între Europa de Vest și Europa Centrală, dar chiar și în interiorul Occidentului. Pentru nevoile studiului, au fost analizate articolele de presă din 17 țări, mai exact, 2417 articole publicate între august 2015 și martie 2018.

Detalii ample și ”fake news” destule se pot găsi pe site-ul Fundației Otto Brenner care a cofinanțat studiul.  O primă concluzie este că media de stânga, majoritară, a avut, în general, o atitudine contra intereselor populației locale și a sprijinit migranții și refugiații, față de firava medie conservatoare care a păstrat o distanță corectă, critică. Media europeană controlată de musulmani este plină de ”fake news” prezentând fenomenul migrației ca unul obiectiv și favorabil Europei.

S-a observat și faptul că media tratează diferit migranții în funcție de locul de proveniență: Italia și Franța s-au concentrat pe migranții veniți din Africa, în vreme ce toate celelalte țări occidentale s-au concentrat pe migrația provenită din Orientul Mijlociu. Pentru media rusească, poloneză, bielorusă și ungurească, migranții (de fapt, rakeții) veniți din Ucraina sunt o temă importantă.

O problemă importantă semnalată în studiu este că media din toată Europa nu indică antecedentele și statutul juridic al persoanelor care încearcă să intre în Europa, nefăcând diferența între migranți și refugiați. Dezbaterea este dominată de aspectele politice, circa 45%, nelăsând decât circa 4% dintre articole pentru informații economice, culturale, istorice și altele.

Doar o treime dintre articole, 33% stabilește clar distincția dintre refugiați, care au un statut juridic de protejare, și migranții care își părăsesc țările din motive economice, sociale, educative, etc. Majoritatea articolelor, 60%, confundă migranții cu refugiații. Întrebarea pe care o pune studiul este dacă această confuzie este rezultatul ignoranței sau dacă este pe placul politicienilor de stânga o formulare ambiguă. Nici țara de origine nu este precizată în majoritatea cazurilor.

Germania, care adăpostește în prezent 1,1 milioane de migranți și refugiați, potrivit datelor Înaltului Comisariat pentru Refugiați din anul 2019, se află la egalitate cu celelalte cinci principale țări de primire a migratorilor, Uganda, Pakistan, Turcia și Sudan.

Studiul revelă faptul că în Germania presa scrie enorm despre migratori, la fel de mult, dar în sens negativ, ca în Ungaria, țară care s-a poziționat ca opozant la politica Angelei Merkel în ce privește politica de azil.

Există, spune studiul, diferențe fundamentale între Germania, Italia, Grecia și toate celelalte țări din UE în ce privește percepția asupra migranților și refugiaților. Unele țări tratează subiectul ca pe o problemă națională, în vreme ce altele, o consideră o problemă de afaceri externe.

Studiul descoperă și diferențe marcante în ce privește tonul pe care îl folosește presa în diferite țări. În general, media din Europa Centrală și Orientală se concentrează pe problemele negative cu care se confruntă populația locală și pe protestele contra migranților și refugiaților. Media Occidentală insistă pe situația acestora și pe ajutorul ce le este oferit, dar nu se referă la aceștia ca indivizi. O parte din media arată efectele economice dezastruase cauzate de cheltuielile cu migratorii. Migratorii nu sunt întrebați de ce au venit, unde vor să se stabilească, de ce nu vor să muncească, ce probleme au, etc. Când este vorba despre scurte interviuri, acestea se fac numai cu bărbați, niciodată cu femei.

 

Studiul nu are date despre România, care se pare că contează din ce în ce mai puțin în balanța afacerilor interne, sau externe europene. Din concluziile diplomaților din mai multe țări din afara Europei rezultă că România este considerată, în politica externă europeană, ca un fel de hansă a Germaniei, care votează la organismele internaționale, de exemplu ONU și UNESCO, la fel ca Germania, de multe ori împotriva intereselor naționale și a alianței strategice cu SUA. Este ”normală” această situație, când ai în fruntea țării un neamț care răspunde de politica externă a țării, ai vrea să voteze cu interesele românilor? Bună întrebare!