Legea 29/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului se va aplica și avocaților, urmând ca aceștia să aibă obligația de a raporta statului toate „tranzacțiile suspecte” în particular, precum și pe cele care depășesc suma de 10.000 de euro în general.
Legea a intrat în vigoare pe 18 iulie. Baroul are termen 3 luni pentru a emite instrucțiuni, iar avocații trebuie să aplice legea în 6 luni. Numai că, în ceea ce îi privește pe avocați, noua lege lasă loc de o largă interpretare subiectivă, iar „tranzacțiile suspecte” pe care aceștia trebuie să le raporteze pot însemna orice, au declarat specialiștii în drept consultați de EVZ.
Pe scurt, avocații ar trebui – conform prevederilor Legii 29/2019 – să raporteze către Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor toate tranzacțiile suspecte.
Cel care definește tranzacțiile suspecte ar trebui să fie Articolul 6 din lege, însă acesta mai degrabă lărgește în loc să restrângă sfera de aplicabilitate a normei de drept.
Cât de mult generalizează textul legii
Legea enumeră trei situații particulare legate prin conjuncția „sau” cu „orice alte situații”. „Entităţile raportoare (n.r. – printre care și avocații) sunt obligate să transmită un raport pentru tranzacţii suspecte exclusiv Oficiului dacă acestea cunosc, suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că:
- a) bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni sau au legătură cu finanţarea terorismului;sau
- b) persoana sau împuternicitul/reprezentantul/mandatarul acesteia nu este cine pretinde a fi;sau
- c) informaţiile pe care entitatea raportoare le deţine pot folosi pentru impunerea prevederilor prezentei legi;sau
- d) în orice alte situaţii sau cu privire la elemente care sunt de natură să ridice suspiciuni referitoare la caracterul, scopul economic sau motivaţia tranzacţiei, cum ar fi existenţa unor anomalii faţă de profilul clientului, precum şi atunci când există indicii că datele deţinute despre client ori beneficiarul real nu sunt reale sau de actualitate, iar clientul refuză să le actualizeze ori oferă explicaţii care nu sunt plauzibile”.
„Nu cred că este normal să se forţeze apariţia legii fără să existe niște indicații specifice, niște stipulări precise în textul normativ, adică fără să arăți exact modalităţile concrete de aplicare în ceea ce privește profesia de avocat”, a declarat pentru EVZ avocatul Adrian Daniel Briscan. Asta deoarece deși la Articolul 5 litera f) legea spune că avocații au obligația să facă raport către Oficiu, la Art.33 scrie că aceeași avocați trebuie să respecte și legea lor de funcționare care consfințește, printre altele, confidențialitatea în relația cu clientul. La acesta se referă și excepția prevăzută de Art 9., care spune că avocații „au obligaţia de a transmite un raport de tranzacţii suspecte numai în măsura în care nu sunt avute în vedere informaţiile pe care acestea le primesc de la unul dintre clienţii lor”
. Dar dacă clienții sunt scoși din ecuație în ceea ce-i privește pe avocați, se naște întrebarea de ce li se mai aplică acestora legea.
„Dacă problema preexistă (n.r. – o infracțiune, de exemplu spălarea de bani), atunci avocatul are oricum obligația să nu dea niciun sfat pentru continuarea acestei probleme. Dacă faci o tranzacție ilegală nu pot să te învăț cum să o ascunzi. Notarii aveau şi înainte de apariţia acestei legi obligația de raportare a tranzacțiilor de peste o anumită valoare, chiar dacă trebuie să asigure secretul profesional.
Aici în legea nouă apare o chestiune interesantă. Cine spune ce înseamnă tranzacție suspectă? Mie mi-e clar că legea suferă cel puțin din perspectiva asta: suspect poate fi orice”, spune avocatul Briscan.
Noua lege intră în contradicție și cu prevederile Constituției, care spune că averea se prezumă a fi licită.
Legea ar putea ajunge pe masa CCR
„Dacă ești funcționar public angajat cu un salariu lunar de 10 lei și vrei să îmi dai 1.000.000 onorariu, aici este vorba despre o tranzacție suspectă. Pe de altă parte legea are o largă sferă de lăsare la apreciere.
Pentru că poți să spui, ca avocat, că interpretezi în acord cu Constituția: caracterul legal al averii se prezumă. Poate ai o mătușă Tamara. De ce să se nască în mintea mea caracterul de suspect?”, a arătat avocatul.
Un alt aspect e cel legat de protecția datelor cu caracter personal și cu faptul că legea în discuție nu prevede clar dacă avocatul are sau nu obligația să îi pună în vedere clientului – cu riscul mare de a nu mai fi angajat – că informațiile pe care i le comunică apărătorului pot/vor fi comunicate Oficiului pentru Combaterea Spălării Banilor. Legea nu spune nici ce se întâmplă dacă avocatul află informații de la un martor.
„În lege nu am văzut să existe obligația de informare a terței părți ale cărei date tu (ca avocat – n.r.) le devoalezi. Cu alte cuvinte eu am datele personale prelucrate de un avocat în legătură cu clientul lui, eu fiind de exemplu martor. Datele astea cu care intră el (avocatul) în legătură le devoalează potrivit legii combaterii spălării banilor fără să aibă obligația de a mă informa pe mine: <că aceste date pot face obiectul, pot fi transmise sau pot fi prelucrate…>. Fapt care intră în conflict cu GDPR”, explică avocatul.