Dacă oamenii își înghit limba, indiferent că o fac conștient sau manipulați ca niște maimuțe bete, opțiunea majoritară transformă un viol într-o mângâiere. Mă vor contrazice unii exact cu cuvintele mele: ai spus că nu contează dacă opțiunea a fost conștientă sau manipulată, deci manoperele PSD-ALDE sunt frauduloase doar în mintea ta, care faci parte dintr-o minoritate. Aparent logic. Să vă spun de ce nu este așa.

România nu se află în această situație. Cei peste 3 milioane de alegători care au ștampilat PSD-ALDE nu au făcut- o conștienți de foaia de parcurs a noii puteri. Li s-au anesteziat nervul optic și urechea cu salarii și pensii mărite, plus găselnița reparării unor nedreptăți istorice (de exemplu, remunerarea medicilor), fiind convinși că Dragnea și Asociații vor scoate din pălărie un iepure. Ei bine, a scos o broască râioasă.

Este un moment de cotitură pentru România, iar șansa de a rescrie istoria recentă aparține nu doar societății care protestează, ci și celor care au confiscat statul pentru a-l folosi pe post de umbrelă. Pot retrage modificările la legile justiției în 5 minute, iar ca să-și curețe partidele de efectele acestui gest salutar cam un an, dar restartul este necesar. 

Ce am constatat în ultima vreme? Că „statul paralel” se răzbună. Un instrument creat să funcționeze pentru scara unui bloc a găsit puterea de a ieși din matca intereselor și devine perpendicular. Dacă vreți, Justiția a găsit puterea de a-și rupe lanțurile și (ghinion!) le leagă în jurul gâtului călăilor ei. Dar mai departe nu poate rezolva strada totul. Milioane de români în stradă au nevoie de partide pentru a le exprima voința, iar nisipul din clepsidra actualilor politicieni s-a scurs. Să mergem un pic în viitor și să ne imaginăm momentele de după plecarea lui Dragnea și Tăriceanu de la butoane. Ce rămâne după ei? Grupuri politice care vor sta pe burtă și vor aplica exact aceeași rețetă? Nu, veți spune, deoarece experiența protestelor le va suna în urechi cu puterea unor clopote, vor ști că dacă fură din nou curent, românii îi vor forța și pe ei să plece. Fals! Îl mai țineți minte pe Victor Ponta? A demisionat în urma presiunii străzii, dar colegii s-au mobilizat și au îndrăznit totul: o țară la butoniera unui grup restrâns.

Cât de mare este grupul? Nimeni nu știe, de asta trebuie lăsată justiția să meargă mai departe, căci în cele din urmă, hoții de buzunare publice vor dispărea. Ce mai rămâne din PSD și ALDE, chiar din PNL dacă magistrații nu vor mai simți nicio presiune, dacă nu le va mai da nimeni un telefon? Cât mai puțini, căci de asta are nevoie România. Călin Popescu Tăriceanu spunea la un moment dat ceva cu care am fost de acord: se dorește dispariția politicienilor de după 90. Da, domnule președinte, a acelor politicieni care au compromis România, au aruncato pe marginea haosului, au făcut-o să danseze cu dezastrul.. Fără identitate politică, fără milă, fără derogări. Toți cei care au pus mâna pe bani, sau care au acordat ilegal contracte, sau care au făcut privatizări pe sume care s-au împărțit după criteriul puțin la stat, mult în buzunare de partid sau private, sau care au sabotat România ca să-și mențină libertatea. Despre ei ați vorbit, nu?

Românii care protestează așteaptă demisii de onoare (da, ne-am tâmpit, visăm onoare), dar nu doar atât. Vă mai aduceți aminte una dintre dilemele din „Jocul Ielelor”? De ce să demolezi imoralitatea dacă o înlocuiești cu un produs al aceleiași paradigme? Este exact drama României. Ce pui în loc? Răspunsul este la îndemână, dar nu ne convine în totalitate. Cine să garanteze pentru obrazul urmașilor mafiei?

…Timpul. Nu înghițim pe nemestecate o republică a procurorilor, de asta vorbim de Justiție în integralitatea ei. Avem nevoie ca de aer de o Justiție legată la ochi, fără mamă, fără tată, pe care a născut-o o mătușă. Și cine să fie asta, Uniunea Europeană, americanii, străinii? Dacă ei ne ajută, da!

…Asta a înțeles Klaus Iohannis atunci când a pronunțat acel teribil „stop joc”! Asta au dorit românii care au stat la coadă 6, 8, 10 ore să voteze pentru mai binele celor rămași acasă, în spațiul discreționar al ticăloșilor. Asta și-a dorit orice român onest care a visat o lume nouă pentru copiii săi: ca statul paralel, a cărui hidoșenie devenise de nesuportat, să devină perpendicular. Adică orb!

Te-ar putea interesa și: