Pe tăcute, în spații diverse și puțin cunoscute ale planetei, se inventează, se testează și se lansează noi instrumente hibride împotriva lumii Occidentale, cu scopul de a echilibra și provoca forța marilor actori de către intermediari, grupuri insurgente și rebeli implicați în războaiele sectare ale Iranului din Orientul Mijlociu. Iranul a dezvoltat războiul dronelor, pe care l-a testat și dezlănțuit în Yemen. Și pe care amenință să-l extindă în întregul Orient Mijlociu.

Este vorba, mai întâi, despre transferul tehnologic și producția de rachete solaer, livrate către rebelii al Houthi din Yemen, o sectă șiită, așa cum a făcut-o cu Hezbollahul libanez sau cu allawiții din Siria, cărora Iranul le-a livrat aceleași capabilități.

Astfel, chiar săptămâna trecută, a fost doborâtă o dronă americană MQ-9 Raptor, în valoare de circa 15 milioane de dolari, după evaluările CENTCOM, comandamentul american responsabil pentru regiunea Orientului Mijlociu, cel mai probabil de către o rachetă SQ-6 sol-Aer, primită de la iranieni. Gruparea al Houthi susține, însă, că sunt rachete construite local.

Altitudinea la care a fost doborâtă drona arată o creștere spectaculoasă la nivel tehnologic și a capabilităților pe care această grupare rebelă rudimentară le-a dobândit. Iranul a tras cu o rachetă sol-aer modificată SA-7 asupra unei drone MQ-9 care monitoriza regiunea Golfului în timpul atacurilor la adresa petrolierelor sabotate cel mai probabil de mine iraniene, potrivit afirmațiilor americane.

Atacul Corpului Gardienilor Rezoluției Iraniene asupra vasului Kokuga Courageous trebuia să nu poată fi filmat pentru a fi negat credibil de către partea iraniană, acuzată direct de către partea americană pentru atacul la adresa dronei sale, atac care ar fi fost ratat.

Apoi nu trebuie uitat că nu mai devreme de sfârșitul lui iunie, iranienii au doborât avionul fără bilot US Navy Board Maritime Surveilance (BAMS – D) – o dronă RQ-4A Global Hawk de înaltă altitudine operată de către SUA deasupra strâmtorii Hormuz, caz ce a fost pe punctul să ducă la declanșarea războiului împotriva Iranului.

Președintele Donald Trump a blocat atacul care intervine după ce deja Iranul a sfidat libera circulație în Golful Persic și Strâmtoarea Hormuz prin atacurile la adresa unui număr de vase petroliere, în Golful Oman și în largul coastelor Emiratelor Arabe Unite tot vara asta.

De altfel atacurile rebelilor al Houthi cu rachete sol-aer sau solsol asupra dronelor și navelor de luptă americane nu sunt noi și există numeroase cazuri înregistrate în ultimii ani. Dar aceasta este doar o componentă a războiului dronelor din Yemen. Partea cea mai importantă ține de producerea și operarea de drone diverse pentru supraveghere, sprijinul atacurilor trupelor terestre și dirijarea artileriei dar mai ales pentru atacuri sinucigașe în Yemen.

Trupele rebele Al Houthi și Yemenul au fost alese pentru a testa metodologii și tactici de luptă cu drone de sinucigași de tip kamikadze împotriva țintelor valoroase din Yemen. Descoperirea deținerii acestei tehnologii de către rebelii al Houthi a fost o surpriză primele dăți, dar ulterior utilizarea de drone diverse a devenit un loc comun în Peninsula Arabă.

Oficialii saudiți vorbesc despre mai mult de 140 de drone doborâte de ei în cursul unor atacuri asupra propriului teritoriu, venite din Yemen, și tehnologia evoluează rapid, de la nivelul unor drone de supraveghere, construite sau comandate ca jucării la origine, la drone de dimensiunile unui avion, numite de ONU UAV-X care călătoresc la peste 1500 km distanță cu peste 250 km/oră. Tehnologia este mortală și constituie un avantaj fantastic pentru rebelii al Houthi, cu precădere împotriva trupelor guvernamentale yemenite, dar și împotriva alianței arabe condusă de Arabia Saudită și împotriva capabilităților militare americane.

Dar țintele civile sunt cele mai ușoare și cele vizate cel mai des. Și nu întâmplător testul se face în războiul civil și sectar din Yemen, acolo unde Iranul a livrat, potrivit probelor și afirmațiile experților și oficialilor americani, această tehnologie către reprezentanții din teren pe care-i susține, rebelii al Houthi. Acolo e un spațiu deșertic de confruntare cu americanii și unde drepturile omului există doar în rapoartele organizațiilor internaționale. Atacurile cu drone sunt curente în ultimii ani. În iulie 2018 rebeli al Houthi au revendicat atacul cu dronă asupra unei rafinării în Ryad, apoi asupra unor aeroporturi în Emiratele Arabe Unite.

În ianuarie 2019, un atac a vizat eliminarea șefului intelligence-ului militar yemenit, gen. mr. Mohammad Saleh Tamah, care a fost ucis împreună cu un grup de comandă yemenit al guvernului legitim. De altfel, forțele guvernamentale yemenite au distrus, la rândul lor, stocuri de drone deținute de rebeli. Dar utilizarea lor a crescut ca ritm și impact în ultimele săptămâni, subliniind și dificultățile în a le combate – mici, greu de detectat, zburând la înalțime joasă sau, din contra, la înălțimi foarte mari.

În 20 ianuarie 2019, Ianul a livrat grupării Al Houthi drone S-129, potrivit surselor saudite. Această dronă are funcții de supraveghere și de luptă cu câte 8 rachete la bord, pot zbura 2000 km și pot sta 30 de ore în spațiu. Teheranul le deține din 2012 și sunt baza capabilităților sale de drone. Gruparea rebelă le-a folosit pentru a ataca sistemele de apărare saudite Patriot mutate la frontiera sudică cu Yemenul pentru a bloca și doborî rachetele balistice lansate de ei asupra teritoriului Regatului saudit.

De altfel, țintele sunt multiple. În aprilie 2019, dronele Qasef – 1 au atacat aeroportul saudit din Abha, iar în august și septembrie 2018, țintele dronelor Sumad 3 au fost aeroporturile din Dubai și Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite. Au fost atacate și facilități ale companiei petroliere saudite Aramco de către o dronă Sumad 2, dar și fortele guvernamentale yemenite pe Coasta de Vest și pe frontul din Nehm, lângă capitala Sana’a, ocupată de rebeli. Dar au fost vizați și lideri militari, precum cei din atacul de la baza Al -Anad, unde și-a pierdut viața șeful intelligence-ului militar yemenit.

O asemenea tehnologie e greu de contracarat și grupările rebele, insurgente sau actori non statali precum al Houthi au avantaje sensibile când o dețin. Nu mai vorbim despre perspectiva ca această tehnologie să ajungă în mâinile organizațiilor teroriste precum Al Qaeda sau Daesh, autointitulată Stat Islamic.