O foarte cunoscută teorie din comunicarea politică, teoria "agenda-setting" , stabilirea agendei publice, pe româneşte, susţine că "mass-media nu le spune oamenilor "cum" să gândească, ci "la ce" să se gândească.
Candidatul sau partidul care reuşeşte să identifice temele de campanie şi să le manevreze în interesul său câştigă alegerile, a demonstrat ulterior practica politică.
Câteva exemple de la noi, dar şi din afară. În 2004, dorind să câştige un al doilea mandat, George W. Bush a găsit ca temă de campanie securitatea şi apărarea SUA şi gestionarea războiului din Irak. 11 septembrie era încă viu în memoria americanilor, aşa că tema lui Bush a avut un impact mult mai mare decât cea a economiei şi a locurilor de muncă, abordată de contracandidatul său, John Kerry. Bush a câştigat. În România, tot în 2004, candidatul Alianţei D.A. , Traian Băsescu, a folosit tema justiţiei şi a partidului-stat PSD pentru a capta atenţia electoratului şi a câştiga alegerile.
În această logică, am identificat câteva teme de campanie în perspectiva prezidenţialelor.
O temă de campanie care se prefigurează pentru alegerile prezidenţiale, dar care a dominat deja europarlamentarele este lupta împotriva regimului Băsescu folosită de Ponta şi PSD. Sigur, actualul preşedinte mai are câteva luni de mandat indiferent de cine îi va fi succesor, dar, în lipsă de altceva, Victor Ponta şi PSD o să ne transmită în permanenţă că ei sunt singurii care respectă voinţa celor 7,4 milioane de români de la referendumul din 2012. Un principiu foarte eficient al comunicării politice şi care este aplicat cu succes de Ponta este acela că indiferent care este întrebarea, el trebuie să spună ceva negativ despre Traian Băsescu. Întrebat despre economie, premierul o să răspundă că merge bine, datorită eforturilor sale şi în ciuda regimului Băsescu care „a tăiat pensiile şi salariile”. Respectând principiul: „dă-le românilor (măcar) circ”, Ponta se bazează pe faptul că cearta continuă cu Traian Băsescu va ţine loc de pâine.
Aici însă, totul depinde de abilitatea partidelor de Dreapta de a aduce în prim-plan tema eşecului guvernării Ponta. Potrivit unui sondaj CSOP publicat în luna aprilie, locurile de muncă sunt principala problemă a românilor, într-o proporţie covârşitoare-45%. La mare distanţă se află problema corupţiei( 11%), a locurilor de muncă şi a crizei(6%). Poate fi acest subiect exploatat de partidele de Dreapta? Da, dacă nu ar fi prea preocupate să se certe între ele.
Tema „anti” poate fi însă folosită şi de celelalte partide de Dreapta şi apoi, de candidatul Dreptei (mă bazez pe faptul că oricine va intra în turul II va fi susţinut şi de celelalte formaţiuni de Dreapta). „Oricine numai Ponta, nu!” este lait-motivul care deja se prefigurează. Jurnalişti, lideri de opinie, analişti dar şi preşedintele Băsescu au formulat-o deseori, spunând că în turul II ar vota pe oricine, numai pe Ponta, nu!
Pe fondul creşterii încrederii în DNA( 45,3%-martie 2014, potrivit INSCOP) şi a arestărilor şi condamnărilor care ţin prima pagină a ziarelor şi tema justiţiei se prefigurează a juca un rol important în contextul prezidenţialelor. O vulnerabilitate pentru PSD, perceput drept un partid corupt, dar posibil şi pentru liberali, în contextul condamnărilor unor lideri importanţi ai partidului în ultima perioadă. Dar oricum, o temă de Dreapta, care mai degrabă va juca în defavoarea lui Victor Ponta.
Lupta împotriva regimului Băsescu, a eşecului guvernării actuale, a justiţiei, „Oricine numai Ponta, nu”- toate aceste teme exploatate de către competitorii politici în avantajul lor devin cele mai importante arme în vederea prezidenţialelor. Şi care pot decide câştigătorul cu mult înainte de ziua alegerilor.