SPOVEDANIA lui JAMES COMEY, directorul FBI demis de DONALD TRUMP. Loialitate pusă la încercare: ADEVĂR, MINCIUNI și ETICA PUTERII

SPOVEDANIA lui JAMES COMEY, directorul FBI demis de DONALD TRUMP. Loialitate pusă la încercare: ADEVĂR, MINCIUNI și ETICA PUTERII

În volumul Loialitate pusă la încercare, James Comey, fost director FBI, împărtășește unele experiențe cu care s-a confruntat pe parcursul carierei sale de peste două decenii ca parte a guvernului Statelor Unite. Cartea sa va fi publicată (în curând) și în România, de Editura RAO

În Loialitate pusă la încercare, James Comey, fost director FBI, împărtășește unele experiențe cu care s-a confruntat pe parcursul carierei sale de peste două decenii ca parte a guvernului Statelor Unite, explorând ce înseamnă leadershipul etic în practică și cum duce acesta la deciziile corecte. Călătoria lui Comey oferă o perspectivă fără precedent asupra coridoarelelor puterii și o remarcabilă lecție privind leardshipul eficace. James Comey a fost director al Biroului Federal de Informații american din 2013 până în 2017, fiind numit în funcție de președintele Barack Obama. Anterior a fost procuror general al Districtului Sudic al New Yorkului și asistent al procurorului general, în timpul administrației lui George Bush. De la urmărirea și condamnarea Mafiei și a Marthei Stewart la schimbarea politicilor administrației Bush privind tortura și supravegherea electronică, la supravegherea investigării e-mailului lui Hilary Clinton, precum și a legăturilor dintre campania prezidențială a lui Donald Trump și Rusia, Comey a fost implicat în unele din cazurile cu cea mai mare miză politică din istoria recentă. Iată aici un fragment din carte: https://www.raobooks.com/wp-content/uploads/2018/09/Loialitate-pus%C4%83-la-%C3%AEncercare-James-COMEY-fragment-1.pdf

Mai jos, un FRAGMENT ÎN PREMIERĂ

Ne puteți urmări și pe Google News

 

 

Nota autorului

 

 

 

Cine sunt eu ca să le spun altora ce înseamnă leadershipul etic? Oricine pretinde că scrie o carte despre leadership etic poate părea arogant, ba chiar ipocrit. Cu atât mai mult cu cât acel autor este o persoană care a fost concediată într-un mod public şi greu de uitat de la ultima sa slujbă.

Înţeleg tendința de a considera că orice carte scrisă pe baza experienţei de viaţă poate părea un exerciţiu de vanitate, motiv pentru care am rezistat multă vreme imboldului de a scrie eu însumi o astfel de carte. Însă m-am răzgândit dintr-un motiv important. Ţara noastră trece prin momente de pericol, cu un mediu politic unde adevărurile factuale sunt puse în discuţie, adevărurile fundamentale sunt atacate, minciuna devine normalitate, iar comportamentele lipsite de etică sunt ignorate, scuzate sau chiar răsplătite. Povestea asta nu se petrece doar în capitala naţiunii noastre şi nu doar în Statele Unite. Este vorba despre o tendinţă îngrijorătoare, care a atins multe instituţii de pe teritoriul american şi din restul lumii – consiliile de administraţie ale marilor companii, redacţiile de presă, campusurile universitare, industria de entertainment şi chiar sportul profesionist şi cel olimpic. Unii dintre cei care au escrocat, au mințit sau au comis abuzuri au dat deja socoteală. Pentru alţii rămân valabile doar scuzele, justificările şi încăpăţânarea celor din jurul lor de a se uita în altă parte sau chiar de a încuraja comportamentele rele.

Ca atare, acum este momentul cel mai potrivit pentru a examina leadershipul etic. Deşi nu sunt expert în acest domeniu, am studiat, am citit şi am meditat pe tema leadershipului etic încă de pe vremea când eram student şi m-am zbătut zeci de ani ca să îl pun în practică. Nu există niciun lider perfect care să ofere altora astfel de lecţii, aşa că ne rămâne nouă, cei cărora ne pasă de astfel de lucruri, să stimulăm conversaţii, să ne provocăm pe noi înşine şi să-i provocăm pe liderii noştri să facă lucrurile mai bine.

Liderii etici nu fug de critică, mai ales de autocritică, şi nu se feresc de întrebări incomode. Ei răspund la ele. Toţi oamenii au defecte şi eu însumi am multe. Aşa cum veţi descoperi în această carte, printre defectele mele se numără şi acelea că sunt încăpăţânat, orgolios, am prea mare încredere în mine şi sunt mânat de la spate de propriul ego. M-am luptat cu aceste defecte întreaga mea viaţă. Sunt multe  omente când privesc în urmă şi mi-aş dori să fi făcut lucrurile altfel, şi există câteva ocazii de care mi-e chiar jenă. Cei mai mulţi dintre noi au parte de astfel de momente. Important este să învăţăm din ele, în speranţa că vom proceda mai bine în viitor.

Nu îmi place să fiu criticat, dar ştiu că pot greşi, chiar şi atunci când sunt convins că am dreptate. Să-i ascult pe alţii care nu sunt de acord cu mine şi sunt dispuşi să mă critice este un lucru esențial pentru a străpunge vălul seducției exercitate de certitudinea că ai dreptate. Am învăţat că îndoiala înseamnă înţelepciune. Iar cu cât îmbătrânesc, cu atât am mai puține certitudini. Liderii care nu se gândesc vreodată că pot greşi şi care nu-și pun niciodată la îndoială deciziile sau opiniile reprezintă un pericol pentru organizaţiile şi pentru oamenii pe care îi conduc. Iar în unele cazuri ajung să fie un adevărat pericol pentru naţiunea din care fac parte şi pentru omenire. Am învăţat că liderii etici conduc prin faptul că privesc dincolo de imediat, dincolo de ceea ce e urgent, şi acţionează întotdeauna ținând cont de valori perene. Poate că îşi găsesc valorile în tradiţia religioasă, într-o  perspectivă morală asupra lumii sau chiar din cunoașterea istoriei. Însă aceste valori – cum ar fi adevărul, integritatea şi respectul pentru ceilalți, ca să enumăr doar câteva – le slujesc liderilor etici drept repere în luarea de decizii, mai ales în cazul deciziilor dificile, atunci când nu există opţiuni uşoare sau bune. Acele valori sunt mai importante decât ceea ce ar putea trece drept adevăr sau cunoaștere la un moment dat sau decât mentalitatea de trib. Acele valori sunt mai importante decât toanele şefilor lor şi decât pasiunile subordonaţilor lor. Sunt mai importante decât profitabilitatea unei organizații şi decât rezultatele ei financiare. Liderii etici aleg să fie loiali faţă de acele valori fundamentale, în dauna câştigurilor lor personale.

Leadershipul etic presupune și înţelegerea adevărului despre fiinţele umane şi nevoia acestora de sens. Se referă la crearea unor medii de muncă unde există standarde ridicate şi niveluri scăzute de teamă. Acestea sunt culturile în cadrul cărora oamenii se simt confortabil să spună adevărul în faţa altora, deoarece ei caută excelenţa în ei înşişi şi în oamenii din jurul lor.

Fără devotamentul fundamental faţă de adevăr – mai ales al instituţiilor noastre publice şi al celor care le conduc – suntem pierduţi. Ca principiu juridic, dacă oamenii nu rostesc adevărul, sistemul de justiţie nu poate funcţiona şi societatea bazată pe statul de drept începe să se dizolve. Ca principiu de leadership, dacă liderii nu rostesc adevărul sau nu vor să audă adevărul de la alţii, atunci nu pot lua decizii bune, nu se pot perfecţiona pe ei înşişi şi nu pot inspira încredere în rândurile celor care îi urmează.

Vestea bună este că integritatea şi onestitatea pot fi inspirate în moduri puternice, creându-se astfel culturi ale onestităţii, ale deschiderii şi transparenţei. Liderii etici pot modela astfel de culturi prin cuvintele rostite şi, mai important, prin acţiunile lor, deoarece sunt permanent urmăriţi. Din nefericire, la fel de adevărat este şi scenariul opus. Liderii necinsitiţi dispun de aceeaşi abilitate de a influența o cultură, arătându-le oamenilor doar necinste, corupţie şi înşelăciune. Devotamentul faţă de integritate şi loialitatea supremă față de adevăr reprezintă ceea ce îl deosebește pe un lider etic de cei care joacă din întâmplare roluri de lideri. Nu putem ignora această diferenţă.

M-am gândit mult la titlul acestei cărţi. Într-un anume sens, titlul a apărut în mintea mea în cadrul unei întâlniri bizare la o cină de la Casa Albă, unde un nou preşedinte al Statelor Unite îmi cerea loialitatea – faţă de el personal –, mai presus de îndatoririle mele de director FBI faţă de poporul american. Însă, într-un alt sens, mai profund, acest titlu este încununarea a patru decenii petrecute în domeniul justiției, ca procuror federal și avocat privat, şi a muncii depuse în colaborare cu trei preşedinţi americani. În tot acest timp şi în toate aceste calităţi am învăţat de la cei din jurul meu şi am încercat să transmit mai departe celor cu care lucram că există o loialitate mai înaltă în vieţile noastre, ale tuturor – nu loialitatea faţă de o persoană, faţă de un partid sau faţă de un grup. Această loialitate supremă este faţă de valori perene şi, cel mai important, faţă de adevăr. Sper ca această carte să fie utilă în stimularea noastră, a tuturor, să medităm la valorile care ne susţin, şi să căutăm leadershipul care întruchipează acele valori.